Data lansării: 2025-10-31
Regizor: آن ماري جاسر
Distribuție: كريم داود عناية, Yasmine Al Massri, Billy Howle, Dhafer L’Abidine, Ward Helou
Rating TMDb: 7.8
Tocmai am ieșit de la avanpremiera lui “Palestine 36” și încă simt greutatea poveștii pe umeri. Nu e un film ușor, asta e clar, dar e un film necesar, un film care te face să te gândești mult după ce se aprind luminile în sală.
Acțiunea ne poartă în Palestina anului 1936, o perioadă tulbure, fierbinte, în care tensiunile dintre arabi și evrei ating un punct critic. Vedem lumea prin ochii lui Karim, interpretat magistral de Karim Daoud, un tânăr prins la mijloc, care încearcă disperat să-și protejeze familia și să-și găsească un rost într-o realitate ce se destramă sub ochii lui. Inevitabil, este atras în conflict, iar alegerile pe care le face vor avea consecințe devastatoare nu doar pentru el, ci și pentru toți cei din jur.
Nu vreau să spun mai multe despre poveste, pentru că cred că e important să o descoperiți singuri, să vă lăsați purtați de fluxul evenimentelor. Ceea ce pot spune e că regizoarea, آن ماري جاسر, a reușit să construiască o atmosferă incredibil de puternică, aproape palpabilă. Simți căldura sufocantă a deșertului, mirosul prafului, frica și disperarea oamenilor. E un film care te trage înăuntru și nu te mai lasă să respiri până la final.
Yasmine Al Massri, în rolul mamei lui Karim, este absolut electrizantă. E o femeie puternică, sfâșiată de durere, care luptă cu toate forțele pentru a-și ține familia unită. Iar Billy Howle și Dhafer L’Abidine aduc o complexitate fascinantă personajelor lor, interpretând roluri cruciale în dinamica conflictului. Ward Helou completează distribuția cu o prestație subtilă și emoționantă.
Ritmul filmului e poate un pic lent pentru gusturile unora, dar eu cred că e perfect pentru a permite poveștii să se dezvolte în mod organic, pentru a da timp personajelor să respire și pentru a ne permite nouă, spectatorilor, să ne conectăm cu ei la un nivel profund. E un film care cere răbdare, dar răbdarea este răsplătită cu vârf și îndesat.
“Palestine 36” nu e un film pentru oricine. E un film dur, uneori brutal, care nu se ferește să arate ororile războiului și suferința umană. Dar e și un film despre speranță, despre reziliență, despre capacitatea oamenilor de a găsi un strop de umanitate chiar și în cele mai întunecate momente. E un film care te pune față în față cu întrebări dificile despre identitate, apartenență, conflict și reconciliere.
Cred că ar fi un film pe care l-ar aprecia în mod special cei interesați de istoria Orientului Mijlociu, de dramele istorice complexe și de filmele care te fac să simți cu adevărat. Nu e un film de popcorn, e un film de meditație, un film care rămâne cu tine mult timp după ce l-ai văzut. E un film care te marchează.
M-a dus cu gândul la “Omar”.