Data lansării: 2025-09-04
Regizor: Scarlett Johansson
Distribuție: June Squibb, Erin Kellyman, Chiwetel Ejiofor, Jessica Hecht, Rita Zohar
Rating TMDb: 6.796
Am văzut “Extraordinara Eleanor” săptămâna trecută și, sincer, încă mă mai gândesc la el. E un film care se infiltrează încet în suflet și te lasă cu o senzație caldă, dar ușor amară. Nu e genul de poveste pe care o uiți imediat ce ies luminile din sală.
Filmul ne-o prezintă pe Eleanor, o bătrână aparent simplă, interpretată magistral de June Squibb. Viața ei pare o rutină plictisitoare, măcinată de griji mărunte și amintiri estompate. Însă, sub suprafața aparent banală, se ascunde un trecut zbuciumat, plin de secrete și regrete. O întâlnire neașteptată cu o tânără rebelă, interpretată de Erin Kellyman, îi dă viața peste cap. Tânăra asta, plină de energie și sfidare, o scoate pe Eleanor din zona ei de confort și o forțează să își reevalueze trecutul și prezentul.
Ceea ce mi-a plăcut enorm e că filmul nu alunecă în sentimentalism ieftin. E o poveste despre acceptare, despre iertare, dar mai ales despre curajul de a te reinventa, indiferent de vârstă. Relația dintre Eleanor și tânără nu e deloc siropoasă. Sunt două personaje puternice, cu viziuni diferite despre viață, care se ciocnesc, se completează și se influențează reciproc. Dialogurile sunt savuroase, pline de replici tăioase și momente de umor fin.
Chiwetel Ejiofor și Jessica Hecht completează perfect tabloul, aducând profunzime și complexitate personajelor secundare. Ei sunt pilonii de susținere ai vieții lui Eleanor, dar și martorii tăcuți ai transformării ei. Rita Zohar, deși are un rol mai mic, lasă o impresie puternică.
Regia lui Scarlett Johansson e subtilă, dar eficientă. Nu încearcă să epateze, ci se concentrează pe emoțiile personajelor și pe crearea unei atmosfere intime și autentice. Scenele sunt lungi, lăsând personajele să respire și permițând spectatorului să se conecteze cu ele la un nivel profund.
Filmul are un ritm lent, contemplativ, care poate să nu fie pe placul tuturor. Nu e un film plin de acțiune sau suspans. E mai degrabă o meditație asupra vieții, asupra îmbătrânirii și asupra importanței relațiilor umane. E un film pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, cu personaje complexe și emoții autentice. E perfect pentru o seară liniștită, în care vrei să te deconectezi de zgomotul lumii și să te lași purtat de o poveste emoționantă. Dacă ești genul de persoană care se bucură de filme care te fac să te gândești și după ce le-ai văzut, atunci “Extraordinara Eleanor” e pentru tine.
M-a dus cu gândul la “Nebraska”.