Data lansării: 2026-01-28
Regizor: Ric Roman Waugh
Distribuție: Jason Statham, Bodhi Rae Breathnach, Michael Shaeffer, Anna Crilly, Bill Nighy
Rating TMDb: 7.659
Am ieșit de la cinema și încă simt adrenalina. „Protectorul” m-a ținut cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. Nu-mi amintesc când am mai văzut un thriller de acțiune atât de bine calibrat.
Povestea e simplă, dar extrem de eficientă. Jason Statham e un fost agent secret, bântuit de trecut, care încearcă să ducă o viață liniștită. Evident, liniștea nu durează. O fetiță (interpretată magistral de Bodhi Rae Breathnach) intră în viața lui și, brusc, se trezește în mijlocul unui război între diverse facțiuni criminale. Nu vă spun mai multe despre de ce e vânată fetița, pentru că ar strica surpriza. Dar vă asigur că miza e uriașă, iar consecințele sunt devastatoare.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult e modul în care Ric Roman Waugh construiește tensiunea. Nu e vorba doar de secvențe de acțiune spectaculoase (care, apropo, sunt coregrafiate impecabil), ci și de momentele mai liniștite, în care simți pericolul mocnind sub suprafață. Waugh știe să jongleze cu emoțiile, alternând scenele de violență brutală cu momente de tandrețe și vulnerabilitate.
Statham e în elementul lui. Nu e doar un luptător desăvârșit, ci reușește să transmită și o paletă largă de emoții, de la furie și disperare la afecțiune și protecție. Chimia dintre el și Bodhi Rae Breathnach e incredibilă. Fetița e o revelație, jucând cu o naturalețe și o intensitate rar întâlnite la un actor de vârsta ei. Michael Shaeffer și Anna Crilly completează perfect distribuția, aducând un plus de profunzime personajelor secundare. Iar Bill Nighy, ei bine, e Bill Nighy. Un actor care poate transforma orice rol într-un moment de magie.
„Protectorul” nu e un film pentru oricine. Dacă sunteți sensibili la violență, probabil că ar trebui să-l evitați. Dar dacă sunteți fani ai genului acțiune/thriller și apreciați un film bine realizat, cu o poveste captivantă și interpretări solide, atunci nu trebuie să-l ratați. E un film care te ține cu sufletul la gură, te face să simți empatie pentru personaje și te pune pe gânduri despre complexitatea naturii umane.
Atmosfera e grea, apăsătoare, dar în același timp, există o fărâmă de speranță care persistă până la final. Ritmul e alert, dar bine dozat, dându-ți timp să respiri între secvențele de acțiune. M-am simțit complet absorbit de poveste, trăind alături de personaje fiecare moment de bucurie, teamă și disperare.
E genul ăla de film care te face să te gândești la el și după ce ai ieșit din sala de cinema. Nu e doar un simplu film de acțiune, ci are și un substrat emoțional puternic. E o poveste despre protecție, sacrificiu și despre puterea legăturilor umane în cele mai întunecate momente.
Mi-a adus aminte de „Man on Fire”.