Data lansării: 2026-02-04
Regizor: Shayaan Baig
Distribuție: Kenneth Dylan Weeks, Shayaan Baig, Aayan Rizvi, Kenneth Dylan Weeks
Rating TMDb: 0
Am văzut “The Weeb” recent și încă încerc să-mi adun gândurile. E genul ăla de film care te urmărește și după ce se termină genericul. Nu e un horror clasic, cu jump scares ieftine, ci unul care se insinuează sub piele, care te face să te simți inconfortabil și neliniștit.
Povestea urmărește un grup de prieteni, obsedați de cultura japoneză, mai ales de anime și manga. Până aici nimic neobișnuit, nu? Ei bine, obsesia lor depășește cu mult limitele hobby-ului și se transformă într-o formă de evadare din realitate, o realitate pe care nu o pot sau nu vor să o accepte. Treptat, încep să aibă experiențe ciudate, granița dintre lumea reală și cea a fanteziilor lor începe să se estompeze, iar coșmarurile prind viață. Nu vreau să vă stric surpriza, dar vă spun doar că lucrurile se înrăutățesc rapid.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult este atmosfera. E greu să o descriu în cuvinte, dar e sufocantă, claustrofobă, chiar și în scenele exterioare. Shayaan Baig reușește să creeze o tensiune constantă, fără să apeleze la trucuri ieftine. Camera se mișcă lent, explorând detaliile, sugerând mai mult decât arătând. Muzica e minimală, dar perfect aleasă, amplificând starea de anxietate.
Actorii sunt convingători. Kenneth Dylan Weeks, în rolul principal, reușește să transmită perfect transformarea personajului său, de la un tip excentric, dar inofensiv, la o figură tulburătoare, posedată de propriile fantasme. Aayan Rizvi completează excelent echipa, aducând un plus de tensiune și mister.
Filmul nu are un ritm alert, dar nici nu plictisește. Din contră, ritmul lent și deliberat contribuie la atmosfera generală. Fiecare scenă este importantă, fiecare detaliu contează. “The Weeb” nu este un film pe care să-l vezi dacă vrei doar să te distrezi. Este un film care te provoacă, care te pune pe gânduri, care te face să te întrebi cât de departe poți merge în urmărirea propriilor pasiuni.
Personal, am simțit un amestec de fascinație și repulsie. M-a fascinat modul în care filmul explorează limitele obsesiei și ale identității, dar m-a și repulsat imaginea unei lumi în care realitatea și fantezia se confundă. Cred că “The Weeb” este un film potrivit pentru cei care apreciază horror-ul psihologic, pentru cei care caută ceva mai mult decât simple sperieturi. Nu e un film ușor, dar e un film care merită văzut.
Dacă ți-a plăcut acest film, s-ar putea să-ți placă și *Perfect Blue*.