Data lansării: 2026-01-18
Regizor: Mike Szpot
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut un film care mi-a rămas mult timp în minte, mult după ce s-au aprins luminile în sală. Se numește „Snowfall in New York” și nu e genul de documentar la care te-ai aștepta. Nu e despre istoria orașului, nici despre arhitectură, nici despre viața politică. E despre oameni. Despre viețile lor mici, dar pline de semnificație, filtrate prin magia unei ierni newyorkeze.
Filmul te aruncă direct în mijlocul acțiunii, fără introduceri pompoase. Îl urmărești pe un florar care se luptă să-și salveze afacerea de familie, pe o balerină care visează la prima scenă importantă, pe un cuplu de vârstnici care își amintesc de prima lor ninsoare împreună, acum zeci de ani. Pare că regizorul, Mike Szpot, a avut un talent incredibil de a se face invizibil, lăsând personajele să vorbească de la sine, să-și dezvăluie vulnerabilitățile și speranțele. Nu e o regie ostentativă, e o regie empatică, care pune accent pe autenticitate.
Nu știu cum au reușit să găsească acești oameni, dar toți par a fi desprinși din viața reală. Nu sunt actori (cel puțin nu sunt prezentați ca atare), dar fiecare are o prezență captivantă în fața camerei. Gesturile, privirile, tonul vocii – totul e credibil, totul e uman. Te simți ca și cum ai fi martor la scene din viața lor, fără să te simți intruziv.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atmosfera. Filmul surprinde perfect frumusețea melancolică a iernii în New York. Zăpada care cade liniștită, luminile calde care se reflectă pe străzile umede, freamătul discret al orașului care nu se oprește niciodată, chiar și în mijlocul unei furtuni de zăpadă. E o atmosferă intimă, nostalgică, care te face să te gândești la propriile tale ierni, la propriile tale amintiri.
Ritmul filmului e lent, contemplativ. Nu e un film plin de acțiune sau suspans. E un film care te invită să te oprești, să respiri, să observi, să simți. Te lasă să te pierzi în viețile personajelor, să te conectezi cu emoțiile lor, să te identifici cu speranțele și temerile lor.
Nu e un film pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care are nevoie de acțiune constantă și de un fir narativ complex, s-ar putea să te plictisești. Dar dacă apreciezi filmele care te fac să gândești, care te emoționează, care te lasă cu un sentiment de căldură în suflet, atunci „Snowfall in New York” e pentru tine. E un film care te face să te simți mai conectat cu umanitatea, mai conștient de frumusețea ascunsă în viețile obișnuite.
Mi-a amintit, într-un fel, de „Lost in Translation”.