Data lansării: 2026-01-08
Regizor: Corey Surman
Distribuție: Corey Surman, Daniel Smethurst, Corey Legg, Andrew Gribben, Zak Taylor
Rating TMDb: 0
Am văzut “Never Fear Man” zilele trecute și încă mai am un sentiment ciudat, apăsător. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat. M-a prins de la primele scene și m-a ținut captiv până la final, cu o tensiune care se simte sub piele.
Povestea, în linii mari, urmărește un personaj aflat într-o spirală descendentă, forțat de circumstanțe să facă alegeri grele, din ce în ce mai grele. Nu e vorba de un erou clasic, cu principii imuabile. E un om normal, pus în situații extreme, iar asta îl face mult mai uman, mai credibil și, implicit, mai interesant. Nu pot spune exact ce anume îl împinge spre marginea prăpastiei, ar fi un spoiler uriaș, dar pot să vă spun că miza e uriașă și că fiecare decizie pe care o ia are consecințe devastatoare.
Regia lui Corey Surman e surprinzător de matură, mai ales dacă ne gândim că e un nume relativ nou în lumea filmului. Are o capacitate remarcabilă de a crea atmosferă. Secvențele sunt lungi, silențioase, încărcate de semnificație. Nu se grăbește să explice totul, lasă loc privitorului să completeze golurile, să interpreteze. Jocul ăsta cu ambiguitatea mi-a plăcut foarte mult.
Performanța actorilor e solidă. Surman, pe lângă regie, joacă și rolul principal, iar interpretarea lui e intensă, viscerală. Poți să-i simți disperarea, frustrarea, teama. Daniel Smethurst, Corey Legg și Andrew Gribben completează perfect tabloul, cu personaje complexe, bine conturate. Zak Taylor are un rol mai mic, dar impactul lui e semnificativ.
Filmul ăsta nu e pentru oricine. Nu e un thriller cu explozii și urmăriri spectaculoase. E un film greu, întunecat, care te pune pe gânduri. Dacă sunteți fani ai filmelor polițiste cu substrat psihologic, ai dramelor realiste, atunci “Never Fear Man” ar putea să vă placă. Dacă preferați blockbusterele ușoare și distractive, mai bine îl evitați.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost felul în care filmul explorează limitele morale ale personajului principal. E oare justificat să faci lucruri oribile pentru a proteja ceea ce îți este drag? Cât de departe ești dispus să mergi? “Never Fear Man” nu oferă răspunsuri simple, te lasă pe tine să tragi concluziile.
Ritmul e lent, deliberat, ceea ce poate fi un impediment pentru unii. Dar, în opinia mea, tocmai asta contribuie la crearea acelei atmosfere sufocante, claustrofobice. Fiecare cadru, fiecare dialog, fiecare tăcere au un scop. Nu e nimic gratuit, nimic aruncat la întâmplare.
E un film care te marchează, care te face să te simți inconfortabil. Te scoate din zona de confort și te obligă să te confrunți cu aspecte mai puțin plăcute ale naturii umane. Și cred că ăsta e, până la urmă, rolul artei: să ne provoace, să ne facă să gândim.
Mi-a amintit, într-o anumită măsură, de “Prisoners”.