Data lansării: 2026-02-15
Regizor: Vika Kirchenbauer
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un nod în gât și o senzație stranie, ca după o discuție profundă cu cineva pe care abia l-am cunoscut. „This Suffocating Now” nu e genul de documentar pe care-l uiți imediat ce se aprind luminile. Dimpotrivă, te urmărește, îți invadează gândurile și te obligă să pui sub lupă propriile tale certitudini.
Nu e un film ușor, trebuie să recunosc. Nu te aștepta la o poveste liniară, cu început, cuprins și încheiere clasică. Kirchenbauer ne aruncă direct în mijlocul unei realități sufocante, fragmentate, unde granița dintre digital și fizic se estompează alarmant. Urmărim mai multe personaje, aparent disparate, ale căror vieți se intersectează subtil, ca niște unde sonore care se amplifică reciproc, creând un ecou persistent.
Nu pot să vă spun exact despre ce e filmul – ar fi ca și cum aș încerca să descriu gustul cafelei cuiva care n-a băut niciodată. Dar pot să vă spun ce am simțit. Am simțit anxietate, un soi de panică surdă față de viitorul care se prefigurează în fața ochilor noștri. Am simțit compasiune pentru acești oameni, prinși într-o cursă nebună după validare, după conexiune, într-o lume care pare să-i respingă cu fiecare like și share.
Regia e magistrală, fără a fi ostentativă. Kirchenbauer nu ne spune ce să gândim, ci ne oferă doar fragmente, indicii, lăsând loc interpretării și, mai ales, sentimentelor. Imaginile sunt puternice, hipnotice chiar, deseori bruiate, distorsionate, reflectând perfect starea de spirit a personajelor. Muzica, subtilă și omniprezentă, creează o atmosferă tensionată, care culminează într-un final ambiguu, dar extrem de emoționant.
Nu e un film pentru oricine. Dacă preferi poveștile simple, cu rezolvări clare și personaje cu care te poți identifica ușor, probabil că vei fi dezamăgit. Dar dacă ești dispus să te lași provocat, să te scufunzi într-o experiență cinematografică viscerală, care te scoate din zona ta de confort, atunci „This Suffocating Now” s-ar putea să fie exact ceea ce căutai. E un film care cere atenție, răbdare și o doză de introspecție. E un film care te pune față în față cu propriile tale frici și angoase.
Interpretările actorilor sunt remarcabile, deși termenul de “actor” e poate prea rigid în acest context. Mai degrabă, avem de-a face cu niște prezențe autentice, vulnerabile, care se lasă filmate în toată complexitatea lor umană. Nu încearcă să ne impresioneze, nu joacă roluri, ci doar există, în toată fragilitatea lor. Și tocmai această autenticitate dă forță întregului film.
M-a dus cu gândul la un alt film care mi-a răscolit sufletul în același fel, un film care vorbește despre singurătate, alienare și căutarea identității într-o lume alienantă. Mă refer la „Her”.