Data lansării: 2026-01-22
Regizor: Pierre Huyghe
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Liminals” cu un sentiment straniu, ca și cum aș fi fost martorul unei realități alternative care continuă să pulseze undeva, dincolo de pragul percepției mele. E genul de film care te urmărește mult timp după ce se termină, nu prin efecte speciale bombastice, ci prin modul în care sapă adânc în subconștientul tău.
Povestea, în esență, urmărește un grup de indivizi care se simt “decalibrați” de lume, ca și cum ar trăi la marginea a ceva mai mare, mai profund. Nu sunt tocmai integrați, dar nici complet alienați. Se simt… liminali. Nu vreau să dezvălui prea multe despre plot, pentru că o mare parte din farmecul filmului constă în a te lăsa purtat de valul lui misterios. Nu e un film care îți explică totul de-a gata. Dimpotrivă, te provoacă să completezi golurile cu propria ta interpretare, cu propriile tale angoase.
Atmosfera e apăsătoare, dar nu într-un mod brutal. E mai degrabă o melancolie difuză, o senzație constantă de “ceva lipsește”. Huyghe, regizorul, reușește să creeze o lume vizuală fascinantă, folosind cadre lungi și simbolism subtil. E un maestru al ambiguității, lăsând loc de interpretare și de reverie. Nu e un film pentru cei care caută răspunsuri simple. E un film pentru cei care sunt dispuși să se piardă în labirintul întrebărilor.
Ce m-a frapat în mod deosebit a fost modul în care personajele navighează această stare liminală. Nu sunt niște eroi tragici, nici niște anti-eroi cinici. Sunt pur și simplu oameni, cu toate complexitățile și contradicțiile lor. Actorii sunt absolut fantastici, reușind să transmită subtilități emoționale fără a cădea în melodramă. Fiecare gest, fiecare privire, fiecare tăcere spune o poveste. Nu e vorba de explozii emoționale, ci de o adâncime interioară care te atrage ca un magnet.
Ritmul e lent, contemplativ. Nu e un film pe care să îl urmărești pe fugă, în timp ce faci altceva. Cere atenție, cere răbdare. Cere, mai ales, să te lași purtat de starea lui. Dacă te aștepți la o acțiune frenetică sau la o rezolvare convențională, vei fi dezamăgit. Dar dacă ești dispus să te abandonezi unei experiențe cinematografice mai cerebrale și mai emoționale, “Liminals” te va recompensa din plin.
Nu e un film pentru toată lumea, asta e clar. Cred că ar rezona mai ales cu cei care se simt cumva “out of sync” cu lumea din jur, cu cei care au senzația că există ceva mai mult dincolo de ceea ce văd Zi de zi. E un film pentru cei care se simt atrași de zonele crepusculare ale existenței, de misterele care se ascund la marginea realității.
E genul de film pe care îl revăd în minte de mai multe ori, descoperind de fiecare dată noi straturi de semnificație. E un film care te face să te gândești la locul tău în lume, la fragilitatea realității și la potențialul infinit al imaginației.
Mi-a amintit, cumva, de “Stalker”.