Data lansării: 2026-01-10
Regizor: Boris lorenzo
Distribuție: Boris lorenzo
Rating TMDb: 0
Așteptam “Who Loves The Sun” cu o nerăbdare… parcă inexplicabilă. Nu știu exact ce m-a atras inițial – poate titlul, poate faptul că Boris Lorenzo se afla atât în spatele cât și în fața camerei. Oricum, așteptarea a meritat. Filmul ăsta m-a prins într-o plasă fină de emoții și mi-a rămas mult timp după ce s-au aprins luminile în sală.
Nu pot să spun prea multe despre poveste, pentru că e genul de film care se trăiește, nu se povestește. Dar, în esență, e vorba despre o căutare. O căutare a sensului, o căutare a iertării, o căutare a luminii într-un loc unde umbrele par să domine. Personajul principal, interpretat de Lorenzo însuși, e un tip frânt, purtând un trecut greu pe umeri. Încearcă să se reinventeze, să scape de fantomele care îl bântuie, dar nu e atât de simplu. Mă bucur că scenariul nu cade în clişeele obișnuite, nu oferă soluții facile sau transformări miraculoase. Totul se simte organic, autentic.
Ce m-a impresionat cel mai mult e atmosfera. Lorenzo reușește să creeze o lume palpabilă, cu texturi, mirosuri, culori. Uneori te simți sufocat, alteori respiri adânc, alături de personaj. Modul în care lumina și întunericul se joacă, modul în care muzica subtilă accentuează emoțiile, totul contribuie la o experiență cinematografică intensă. Nu e un film ușor, nu te lasă să te relaxezi complet, dar te recompensează cu o profunzime rar întâlnită.
Am văzut mulți regizori care se aventurează să și joace în propriile filme, dar puțini reușesc să facă ambele lucruri cu atâta naturalețe ca Lorenzo. E credibil, e vulnerabil, e uman. Nu încearcă să epateze, nu face gesturi largi, ci transmite totul prin priviri, prin tăceri, prin mici mișcări. Reușește să te facă să empatizezi cu el, chiar dacă nu ești de acord cu toate alegerile lui.
“Who Loves The Sun” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești în căutarea unei comedii ușoare sau a unui film de acțiune exploziv, mai bine cauți altceva. Dar dacă apreciezi cinematografia de autor, dacă îți plac poveștile complexe, cu personaje imperfecte, dacă ești dispus să te lași purtat într-o călătorie emoțională, atunci cred că vei aprecia acest film. E un film care te pune pe gânduri, care te face să te uiți în interiorul tău, care te face să te simți mai viu.
Ritmul e destul de lent, contemplativ, ceea ce ar putea să enerveze pe unii. Dar mie mi s-a părut că se potrivește perfect cu atmosfera generală. Nu e nevoie de explozii sau de întorsături de situație spectaculoase pentru a crea tensiune. Tensiunea se naște din interiorul personajelor, din conflictele lor interioare, din secretele pe care le ascund. Iar Lorenzo reușește să o gestioneze cu măiestrie.
M-a dus cu gândul la “Manchester by the Sea”.