Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Federico Romani
Distribuție: Federico Romani, Giulia Lopes, Flore Laplace, Margherita Cavallini, Valentina López
Rating TMDb: 0
Am văzut “Within” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat ce ies luminile din sală. E genul ăla care se furișează în gândurile tale, care te face să te întrebi “oare cum aș fi reacționat eu în locul lor?”.
Filmul ne aruncă direct în mijlocul unei familii destrămate. Un tată (interpretat cu o intensitate sfâșietoare de Federico Romani, care e și regizor, apropo) încearcă disperat să-și repare relația cu fiica lui adolescentă, interpretată de Giulia Lopes. Moartea mamei lor a lăsat o cicatrice adâncă, o prăpastie de tăcere și resentimente. Practic, fiecare trăiește într-o bulă de suferință, incapabil să comunice cu celălalt.
Ceea ce începe ca o dramă familială relativ convențională se transformă treptat într-un studiu psihologic tensionat, pe măsură ce secretele ies la iveală și minciunile se destramă. Nu vreau să spun prea multe despre poveste ca să nu stric surpriza, dar pot să vă spun că nimic nu e ceea ce pare. Atmosfera e apăsătoare, claustrofobică, chiar și în scenele filmate în aer liber. Parcă simți că te sufoci odată cu personajele.
Romani reușește să creeze o lume credibilă, cu personaje complexe și motivații ambigue. Nimeni nu e complet bun sau complet rău. Toți sunt prinși într-o rețea de circumstanțe și decizii greșite. Mi-a plăcut în mod special modul în care a evitat sentimentalismul ieftin. Chiar și în momentele cele mai emoționante, filmul rămâne ancorat în realitate, crud și onest.
Giulia Lopes e o revelație. E incredibil de convingătoare în rolul fiicei rebele și vulnerabile. Privirea ei spune mai mult decât o mie de cuvinte. Flore Laplace și Margherita Cavallini completează excelent distribuția, adăugând noi straturi de complexitate poveștii. Valentina López, de asemenea, are un rol important, care contribuie la misterul din jurul poveștii.
“Within” nu e un film ușor de vizionat. E dureros, uneori chiar deranjant. Dar e și extrem de rewarding, dacă ești dispus să te lași purtat de emoții. E un film care te pune pe gânduri, care te face să te confrunți cu propriile tale temeri și nesiguranțe. Cred că e potrivit pentru cei care apreciază dramele psihologice intense, cu personaje complexe și o atmosferă memorabilă. Nu e neapărat pentru cei care caută o distracție ușoară de vineri seara. Ritmul e lent, dar deliberat. Fiecare scenă, fiecare dialog, are un scop.
M-a dus cu gândul puțin la “Manchester by the Sea”.