Data lansării: 2026-01-31
Regizor: Cynthia Beatt
Distribuție: Tilda Swinton, Talei Draunibaka, Sereima Divavani, Simon Fisher-Turner, Peter Knaack
Rating TMDb: 0
Am văzut de curând un film care mi-a rămas în minte și simt nevoia să vă povestesc despre el. Se numește „Heart of Light: Eleven Songs For Fiji” și, sincer, nu știam la ce să mă aștept. Titlul m-a atras, un amestec de poezie și geografie, dar nu-mi dădea prea multe indicii.
Acțiunea se petrece în Fiji, evident, dar nu e un documentar turistic sau ceva de genul. E mult mai intim, mai personal. Urmărește povestea a trei femei – o actriță faimoasă (Tilda Swinton, absolut magnetică, ca de obicei), o localnică puternică și independentă (Talei Draunibaka, o prezență impunătoare) și o tânără plină de vise (Sereima Divavani, cu o expresivitate uimitoare). Destinele lor se intersectează, se împletesc, se influențează reciproc, pe fundalul frumuseții copleșitoare a insulelor Fiji și a amenințărilor tot mai mari cauzate de schimbările climatice.
Nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri firul narativ, dar pot să vă spun că e o călătorie emoțională complexă, o explorare a identității, a apartenenței și a responsabilității. Filmul abordează teme grele, dar o face cu o delicatețe și o sensibilitate rar întâlnite. Te face să te gândești la locul tău în lume, la impactul acțiunilor tale, la legătura profundă dintre oameni și natură.
Cynthia Beatt, regizoarea, are un stil vizual aparte. Nu e un film rapid, plin de efecte speciale. Dimpotrivă, e lent, contemplativ, lasă imaginile să vorbească. E un fel de poezie vizuală, cu cadre lungi, silențioase, care te lasă să te pierzi în peisaj, să simți căldura soarelui, să auzi murmurul oceanului. Muzica, compusă de Simon Fisher-Turner și Peter Knaack, este la fel de importantă ca imaginea. E o coloană sonoră subtilă, dar puternică, care amplifică emoțiile, creează o atmosferă unică.
Aș spune că „Heart of Light: Eleven Songs For Fiji” nu e un film pentru toată lumea. Dacă sunteți în căutarea unei acțiuni explozive, a unui suspans constant, s-ar putea să fiți dezamăgiți. Dar dacă sunteți dispuși să vă lăsați purtați de ritmul lent, de atmosfera poetică, de interpretările impecabile, atunci veți fi recompensați cu o experiență cinematografică profundă și memorabilă. E un film care te provoacă să gândești, să simți, să te conectezi cu lumea din jur.
Mi-a amintit, într-un fel, de „Leviathan”.