Data lansării: 2025-12-31
Regizor: Kerry Mondragon
Distribuție: Juan Daniel Garcia Treviño, Neil Sandilands, Dalia Xiuhcoatl, Jordan Barrett, Carlos Emilio Báez
Rating TMDb: 0
“Wetiko” e genul ăla de film care îți rămâne în minte mult timp după ce se termină. Nu pentru că e perfect, ci pentru că are ceva special, o vibrație aparte. M-a prins de la primele cadre și m-a purtat printr-o lume unde aventura se împletește cu elemente fantasy într-un mod surprinzător de bine echilibrat.
Povestea urmărește un tânăr, interpretat magistral de Juan Daniel Garcia Treviño, care se trezește brusc aruncat într-o călătorie inițiatică. Nu vreau să divulg prea multe, dar pot spune că e vorba despre depășirea unor obstacole care țin atât de lumea reală, cât și de niște forțe obscure, aproape mitologice. Are de înfruntat nu doar pericole fizice, ci și demonii proprii, frica și îndoiala. Ceea ce mi s-a părut interesant e cum filmul explorează ideea de putere interioară, dar fără să cadă în cliseele motivaționale cu care suntem bombardați.
Neil Sandilands, Dalia Xiuhcoatl și restul distribuției completează perfect imaginea, fiecare personaj având rolul său bine definit în țesătura narativă. Regia lui Kerry Mondragon se simte, e prezentă, dar fără să fie ostentativă. Are un stil vizual care te trage în interiorul poveștii, folosind cadre largi care accentuează frumusețea sălbatică a peisajelor, dar și prim-planuri intense care surprind emoțiile personajelor.
Unul dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult e atmosfera. E un amestec de mister, suspans și o oarecare melancolie. Ritmul e bine calibrat; nu te plictisești nicio clipă, dar nici nu ești sufocat de acțiune. Scenele de luptă sunt bine coregrafiate, dar nu sunt gratuite; au un scop narativ, ajută la dezvoltarea personajelor și la avansarea poveștii.
“Wetiko” nu e un film pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele ușoare, fără prea multe pretenții, probabil că nu o să te prindă. Dar dacă apreciezi poveștile complexe, cu personaje bine conturate și o atmosferă aparte, atunci merită să-i dai o șansă. E un film care te pune pe gânduri, care te face să te întrebi despre natura umană, despre forțele care ne guvernează și despre puterea pe care o avem de a ne schimba destinul. Mi-a lăsat un sentiment de speranță, dar și de melancolie, un fel de dulce-amărui care persistă mult timp după ce vezi creditele finale. E o experiență cinematografică memorabilă, asta e sigur.
Mi-a amintit puțin de “Pan’s Labyrinth”.