Data lansării: 2026-01-15
Regizor: Joshua Sowden
Distribuție: Brant Rotnem, Craig Gellis, Brock Jones
Rating TMDb: 0
“Vacant” m-a prins complet pe nepregătite. Știam vag despre ce e vorba, o chestie cu un motel uitat de lume și niște evenimente ciudate, dar nu mă așteptam să mă țină cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. Serios, nu mai țin minte când am mai simțit o tensiune atât de palpabilă în timpul unui film.
Povestea, deși aparent simplă, e construită extrem de inteligent. Un cuplu, Mark și Sarah, se trezesc blocați într-un orășel prăfuit după ce mașina lor se strică. Singura soluție pare să fie un motel vechi și sinistru, “Pine View”. De aici, lucrurile încep să ia o turnură din ce în ce mai întunecată. Camerele sunt murdare, atmosfera e apăsătoare, iar personalul e… să spunem, neobișnuit. Sarah, mai sceptică, simte imediat că ceva nu e în regulă, în timp ce Mark încearcă să rămână optimist, minimalizând semnele evidente de pericol. Diferența asta de percepție, modul în care reacționează diferit la stres, mi s-a părut foarte veridic.
Pe măsură ce zilele trec, devine clar că nu sunt singuri în motel. Evenimente stranii, zgomote inexplicabile și indicii subtile sugerează o prezență malefică, o forță necunoscută care îi urmărește și îi manipulează. Fără să dezvălui prea multe, pot spune că lupta lor pentru supraviețuire devine din ce în ce mai disperată, împingându-i la limite pe care nu și le-ar fi imaginat. Mi-a plăcut foarte mult cum regizorul, Joshua Sowden, a gestionat suspansul. Nu a mizat pe jump scares ieftine, ci pe o atmosferă sufocantă, pe senzația permanentă că pericolul pândește la fiecare colț.
Actorii, Brant Rotnem, Craig Gellis și Brock Jones, au făcut o treabă excelentă. Nu sunt nume mari, dar asta a contribuit la realismul filmului. M-am identificat cu personajele, am simțit frica lor, disperarea lor. Dialogurile sunt naturale, fără artificii inutile. E genul de film în care te simți martor la o dramă reală, nu doar un spectator pasiv.
“Vacant” nu e un film pentru oricine. E lent, tenebros și, pe alocuri, destul de violent. Nu te va face să sari de pe scaun de spaimă, ci te va lăsa cu un sentiment de neliniște persistent, un fior rece pe șira spinării. Dacă ești fan al genului horror psihologic, al filmelor care te fac să te gândești la ce ai văzut mult timp după ce s-au terminat, atunci cu siguranță ar trebui să-l vezi. Nu te aștepta la o explozie de efecte speciale sau la o acțiune frenetică. Aici, accentul e pus pe atmosferă, pe tensiune psihologică și pe explorarea laturii întunecate a naturii umane.
E un film care te face să te simți vulnerabil, izolat, prins într-o capcană din care nu există scăpare. Și, cel mai important, te face să te întrebi: ce ai face tu în locul lor?
Mi-a adus aminte de “Identity”.