Data lansării: 2025-12-11
Regizor: James L. Brooks
Distribuție: Emma Mackey, Jamie Lee Curtis, Spike Fearn, Albert Brooks, Jack Lowden
Rating TMDb: 5.784
Am așteptat “Ella McCay” cu sufletul la gură, mai ales că Brooks e un maestru în a croșeta povești aparent banale, dar care te lovesc direct în plex. Și pot să spun că nu m-a dezamăgit. E genul ăla de film care te face să râzi cu gura până la urechi, ca mai apoi să simți un nod în gât și să te întrebi ce-ai făcut tu cu viața ta până acum.
Filmul ne-o prezintă pe Ella, o tânără plină de energie, interpretată magistral de Emma Mackey. Ella e genul de persoană care pare să aibă totul sub control, dar sub aparențe se luptă cu propriile nesiguranțe și cu un viitor incert. E o scriitoare în devenire, dar mai mult se chinuie cu blocajul scriitorului și cu joburile part-time decât să verse cuvinte pe hârtie. Când o întâmplare neașteptată îi aruncă familia într-un haos comic, Ella e nevoită să-și reevalueze prioritățile și să se confrunte cu trecutul.
Brooks reușește, ca de obicei, să echilibreze perfect momentele de comedie spumoasă cu cele de introspecție emoționantă. Umorul lui e fin, inteligent, nu cade în vulgaritate sau clişee. E un umor care izvorăște din absurdul cotidian, din micile tragedii și bucurii care ne alcătuiesc viața. Jamie Lee Curtis, în rolul mamei Ellei, e absolut delicioasă, un amestec exploziv de excentricitate și căldură maternă. Iar Spike Fearn și Albert Brooks completează perfect tabloul familial, aducând un plus de autenticitate și farmec.
Povestea, deși simplă în esență, e extrem de bine scrisă și regizată. Brooks are un talent aparte de a crea personaje memorabile, cu defecte și calități care le fac să pară reale, desprinse din viața noastră. Nu e vorba de eroi perfecți, ci de oameni cu probleme, cu dileme, cu visuri și dezamăgiri. E un film despre familie, despre legăturile care ne unesc, despre greșelile pe care le facem și despre iertarea care ne eliberează.
Ritmul filmului e alert, dar nu sufocant. Te poartă prin diverse stări, de la râs la melancolie, fără să te lase să te plictisești nici măcar o secundă. Coloana sonoră e perfect aleasă, contribuind la crearea unei atmosfere calde și reconfortante. Am simțit o căldură familiară, ca și cum aș fi vizionat o bucată din viața mea sau a cuiva drag.
“Ella McCay” nu e un film pentru cei care caută efecte speciale spectaculoase sau acțiune non-stop. E un film pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, pentru cei care se regăsesc în personajele imperfecte, pentru cei care cred în puterea vindecătoare a râsului și a iubirii. E un film care te face să te simți mai bine, care te inspiră să-ți trăiești viața cu mai multă pasiune și să apreciezi momentele simple, dar prețioase.
Mie mi-a plăcut foarte mult, mi-a rămas în suflet. E genul ăla de film pe care l-aș revedea oricând.
Dacă v-a plăcut “Almost Famous”, s-ar putea să vă placă și “Ella McCay”.