Data lansării: 2026-01-26
Regizor: Jack Woods
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Giuliana” cu un nod în gât și un sentiment straniu de melancolie. Nu știu exact de ce, dar filmul ăsta m-a atins într-un loc sensibil, undeva adânc în interior. Nu e genul de poveste care te lasă rece, genul pe care-l uiți a doua Zi. Dimpotrivă, îți rămâne în minte, te urmărește cu umbrele ei, te face să te gândești la fragilitatea vieții, la alegeri și la consecințele lor.
Filmul ne introduce în viața aparent banală a unei femei, Giuliana, prinsă într-o rutină sufocantă. Are un job oarecare, un soț pe care nu-l mai înțelege și o senzație constantă de gol interior. Dar, dintr-o dată, totul se schimbă. O întâlnire neașteptată, o scânteie de speranță, o posibilitate de a evada din colivia în care s-a închis singură. Și aici începe adevărata dramă.
Nu pot să vă spun mai multe despre ce se întâmplă, ar fi păcat să vă stric plăcerea de a descoperi singuri labirintul emoțional în care se afundă Giuliana. Pot doar să vă spun că e o călătorie dureroasă, dar și eliberatoare, presărată cu momente de tandrețe și de disperare, de vinovăție și de speranță.
Jack Woods a reușit să creeze o atmosferă apăsătoare, aproape claustrofobică, care te face să simți pe pielea ta anxietatea și frustrarea personajului principal. Regia e subtilă, fără artificii inutile, lăsând actorilor spațiu să respire și să își dezvăluie emoțiile în toată complexitatea lor. Și trebuie să recunosc că interpretarea e magistrală. Nu știu cum au reușit actorii să transmită atâta emoție cu atât de puține cuvinte, dar au făcut-o într-un mod care mi-a tăiat răsuflarea.
Ritmul filmului e lent, contemplativ, poate chiar prea lent pentru unii. Dar cred că asta e intenția regizorului. Vrea să ne forțeze să ne oprim, să reflectăm, să ne punem în locul Giulianei și să ne întrebăm ce am face noi în locul ei. E un film care cere răbdare, atenție și, mai ales, disponibilitate emoțională.
Nu e un film pentru oricine. Dacă sunteți în căutarea unei comedii ușoare sau a unui film de acțiune plin de efecte speciale, “Giuliana” nu e pentru voi. Dar dacă sunteți dispuși să vă confruntați cu emoții intense, dacă vă place să analizați psihologia personajelor și să vă lăsați purtați de o poveste tragică, dar profund umană, atunci ar trebui să-i dați o șansă. E genul de film care te marchează, care te face să te gândești la el zile întregi după ce l-ai văzut. Te face să te întrebi ce înseamnă fericirea, ce înseamnă libertatea și cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a le obține.
Mi-a amintit, cumva, de “Persona”.