Data lansării: 2026-01-17
Regizor: Joseph DeGolyer
Distribuție: Caleb Hatton
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema încă sub vraja lui “Fine, I’ll Do It Myself”. E un film care te prinde pe nesimțite și, fără să-ți dai seama, te trezești complet absorbit de povestea lui. Nu e genul de peliculă care-ți bubuie în față cu efecte speciale sau răsturnări de situație grandioase, ci mai degrabă te atrage într-un univers intim, construit cu grijă și atenție la detalii.
M-a captivat felul în care se dezvăluie povestea. Nu e o narațiune lineară, predictibilă. Din contră, e plină de meandre, de momente de respiro care-ți permit să te conectezi emoțional cu personajele. Vorbim despre un om, interpretat magistral de Caleb Hatton, care se confruntă cu o serie de obstacole aparent insurmontabile. Viața îl pune la încercare, îl obligă să ia decizii dificile și să se reinventeze constant. Nu vreau să vă spun prea multe despre plot, pentru că ar strica magia descoperirii, dar pot să vă asigur că e o călătorie emoționantă, uneori dureroasă, alteori surprinzător de plină de umor.
Regia lui Joseph DeGolyer e subtilă, inteligentă. Nu simți mâna regizorului, ci ai impresia că ești un observator privilegiat al evenimentelor care se desfășoară în fața ta. Cadrele sunt bine gândite, muzica ambientală se potrivește perfect cu atmosfera fiecărei scene, iar dialogurile sunt credibile, naturale. Toate aceste elemente contribuie la crearea unei atmosfere intense, uneori claustrofobice, care te țin cu sufletul la gură.
Caleb Hatton reușește să transmită o paletă largă de emoții doar prin expresii faciale, prin mici gesturi, prin felul în care se mișcă. E un actor talentat, cu o prezență magnetică pe ecran, care te face să empatizezi cu personajul său, indiferent de alegerile pe care le face. E un personaj complex, cu defecte și calități, care se zbate să găsească un sens în viață.
Mi-a plăcut mult felul în care filmul explorează teme precum reziliența, perseverența, importanța familiei și a prieteniei. Nu e un film moralizator sau didactic, ci mai degrabă o reflecție onestă asupra condiției umane. Te pune pe gânduri, te face să te întrebi ce ai face tu în situația personajului, ce alegeri ai face și cum ai reacționa.
Cred că “Fine, I’ll Do It Myself” e un film potrivit pentru cei care apreciază dramele psihologice, pentru cei care sunt interesați de povești despre oameni obișnuiți care fac lucruri extraordinare, pentru cei care nu se tem să se confrunte cu emoții intense și să-și pună întrebări dificile. E un film care te marchează, care rămâne cu tine mult timp după ce ai ieșit din sala de cinema. Nu e neapărat un film ușor de vizionat, dar e cu siguranță o experiență cinematografică memorabilă.
Îmi amintește de “Manchester by the Sea”.