Data lansării: 2026-01-19
Regizor: Aruna Rai
Distribuție: Rojesh Karki, Uttam Khatiwada, Junu Shrestha
Rating TMDb: 0
Am văzut “Damaged Archives of Flawless Days” acum câteva zile și încă mă mai gândesc la el. Nu e genul de film care să te lase indiferent, din contră, te urmărește mult timp după ce ai părăsit sala de cinema. Știu că sună a clișeu, dar chiar așa e.
Filmul ne aruncă în viețile a trei personaje aparent banale, Rojesh, Uttam și Junu. Fiecare are propriile lupte, propriile vise mărunte și propriile secrete. Rojesh încearcă să își depășească trauma unei pierderi, Uttam se zbate să iasă din rutina sufocantă a zilelor, iar Junu caută un sens într-o lume care pare să nu o înțeleagă. Destinele lor se intersectează în moduri neașteptate, creând o pânză complexă de emoții și relații.
Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost atmosfera. E un fel de melancolie dulce-amăruie care plutește pe tot parcursul filmului. Nu e o dramă agresivă, ci una subtilă, care te atinge încet, dar sigur. Regizoarea, Aruna Rai, are un simț vizual extraordinar. Cadrele sunt superbe, pline de detalii, iar felul în care folosește lumina și umbra creează o senzație de intimitate, parcă ai fi martor la niște momente foarte personale din viața personajelor.
Interpretările actorilor sunt absolut remarcabile. Rojesh Karki transmite o fragilitate tulburătoare, Uttam Khatiwada reușește să te facă să empatizezi cu frustrările lui, iar Junu Shrestha are o prezență magnetică, chiar și în momentele de tăcere. Nu e vorba doar de talent, ci și de o înțelegere profundă a personajelor pe care le interpretează.
Ritmul filmului e unul lent, contemplativ. Nu e un film cu multe acțiuni spectaculoase, ci unul care se concentrează pe trăirile interioare ale personajelor. Poate că unii spectatori vor considera ritmul prea lent, dar eu l-am apreciat enorm. Mi-a dat timp să mă conectez cu personajele, să le înțeleg motivațiile și să simt emoțiile lor.
Cred că “Damaged Archives of Flawless Days” este un film potrivit pentru cei care apreciază dramele psihologice, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați de o poveste emoționantă și pentru cei care caută un film care să le pună pe gânduri. Nu e un film ușor de digerat, dar e unul care te marchează profund. Nu e genul de film pe care îl poți uita imediat după ce ai ieșit din sala de cinema. Te face să te gândești la propria viață, la propriile alegeri și la propriile relații.
E un film despre pierdere, despre regrete, despre căutarea unui sens, dar și despre speranță, despre puterea de a merge mai departe și despre frumusețea efemeră a momentelor perfecte. E un film despre complexitatea condiției umane, despre vulnerabilitate și despre capacitatea noastră de a ne reinventa chiar și în cele mai grele momente.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Manchester by the Sea”.