Data lansării: 2025-12-30
Regizor: Gianpiero Pumo
Distribuție: Abdoulie Manjang, Filippo Luna, Fatoumata Sylla, Mohammed Sillameh, Alessandro Balsamo
Rating TMDb: 0
Am văzut “Samsa” zilele trecute, și încă mă mai gândesc la el. Nu e un film pe care îl uiți ușor. M-a prins de la primele cadre, cu atmosfera aia apăsătoare, sufocantă, care parcă te trage în jos odată cu personajele. E un film despre speranță, dar nu una din aia dulceagă, hollywoodiană. E o speranță amară, chinuită, care se agață cu disperare de firul subțire al supraviețuirii.
Povestea, simplă la prima vedere, crește treptat în complexitate. Îl urmărim pe Samsa (Abdoulie Manjang), un tânăr imigrant care se zbate să își găsească un loc într-o lume care nu îl vrea. Viața lui e o luptă continuă, un labirint de umilințe, abuzuri și vise spulberate. Nu vreau să vă spun mai multe despre ce i se întâmplă, pentru că e genul de film care trebuie simțit, nu doar rezumat. Pot să vă spun, însă, că firul narativ e presărat cu întâlniri cruciale, personaje secundare memorabile, interpretate cu o naturalețe dezarmantă (Filippo Luna și Fatoumata Sylla m-au impresionat în mod special).
Regia lui Gianpiero Pumo e subtilă, dar eficientă. Nu e nevoie de artificii stilistice pentru a transmite emoția brută a poveștii. Camera se mișcă lent, observă, înregistrează. Nu judecă. Te lasă pe tine, spectatorul, să te confrunți cu realitatea crudă pe care o prezintă. Și realitatea asta, credeți-mă, e uneori greu de suportat. Sunt scene care îți rămân întipărite pe retină, imagini puternice care te urmăresc mult timp după ce se aprind luminile în sală.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost autenticitatea filmului. Nu am simțit nicio clipă că mă uit la o ficțiune. Am avut impresia că asist la fragmente din viața unor oameni reali, cu probleme reale, cu dureri reale. Asta se datorează, în mare parte, performanțelor actoricești. Abdoulie Manjang este pur și simplu fenomenal. Reușește să transmită o gamă largă de emoții, de la disperare și furie, până la o speranță fragilă și o umanitate surprinzătoare.
“Samsa” nu e un film pentru oricine. E un film greu, dureros, care te pune față în față cu realitățile crude ale lumii. Dacă sunteți în căutarea unei povești optimiste și confortabile, probabil că nu o să vă placă. Dar dacă sunteți dispuși să vă confruntați cu adevărul, dacă sunteți interesați de povești despre supraviețuire, despre umanitate și despre lupta pentru demnitate, atunci “Samsa” ar putea fi exact ceea ce căutați. E un film care te face să te gândești, să simți, să empatizezi. Un film care te schimbă.
Nu e un film care te lasă indiferent. Ritmul e lent, contemplativ, dar nu plictisitor. Te absoarbe încet-încet în lumea lui, te sufocă cu atmosfera lui apăsătoare, te face să simți durerea personajelor. E genul de film care te lasă cu un nod în gât și cu o senzație de melancolie amară.
Publicul țintă? Cred că ar fi orice persoană interesată de drame sociale puternice, de povești despre imigrație și despre marginalizare. Oricine e dispus să iasă din zona de confort și să se confrunte cu realități mai puțin plăcute.
M-a dus cu gândul la “Io Capitano”.