Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Kevin Lin
Distribuție: Harrison Qian, Kylen Chen-Troester, Nima Shoghi, Mayciann Lopatic
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția filmului „Rough” și încă simt fiorii emoțiilor prin mine. Mă simt obligat să scriu despre el cât mai repede, pentru că e genul de film care te urmărește mult timp după ce se aprind luminile în sală.
Povestea este, în aparență, una simplă. Harrison Qian joacă rolul unui tânăr artist, marcat de o copilărie dificilă, care încearcă să-și găsească un sens în viață prin artă. Mărturisesc, la început am avut o reținere, mi-a fost teamă că voi asista la încă o dramă despre un geniu inadaptat. Dar „Rough” nu e despre asta. E despre lupta cu proprii demoni, despre frumusețea fragilă a relațiilor umane și despre cum trecutul ne modelează, dar nu ne definește.
Filmul explorează relația lui cu două figuri feminine puternice: Kylen Chen-Troester, care interpretează rolul unei galeriste ambițioase care vede potențialul în el, și Nima Shoghi, o muziciană boemă care îi oferă un refugiu emoțional. Ambele actrițe sunt absolut remarcabile, aducând o complexitate incredibilă personajelor lor. Nu e un triunghi amoros clasic; e mai degrabă o explorare a diferitelor tipuri de conexiuni pe care le putem forma cu ceilalți și cum acestea ne pot ajuta să ne vindecăm.
Kevin Lin reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape sufocantă, care te trage complet în lumea personajelor. M-a surprins ritmul filmului; nu e unul rapid, dar nici nu te lasă să te plictisești. Fiecare cadru pare pictat cu grijă, iar muzica, deși subtilă, intensifică emoțiile transmise.
M-a impresionat mai ales modul în care filmul abordează teme grele, precum abuzul și dependența, fără a cădea în melodramă ieftină. Totul este sugestiv, lăsând spectatorului spațiu pentru interpretare. De fapt, asta mi se pare că e cel mai puternic aspect al filmului: capacitatea de a stârni întrebări și de a te face să te gândești la propria viață, la propriile alegeri.
Mayciann Lopatic are un rol mai mic, dar vital. Personajul ei aduce o perspectivă complet nouă asupra trecutului personajului principal, obligându-l să-și confrunte traumele. E o scenă anume între ea și Harrison Qian care mi-a rămas întipărită în minte – o explozie de emoții reținute, jucată cu o intensitate incredibilă.
Nu e un film pentru toată lumea. E pentru cei care apreciază dramele psihologice, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați de emoții și pentru cei care caută un film care să le rămână în minte mult timp după ce se termină. Nu te aștepta la artificii vizuale sau la acțiune explozivă. Așteaptă-te, în schimb, la o poveste profundă, spusă cu sinceritate și talent.
Dacă ți-a plăcut „Manchester by the Sea”, cred că ar trebui să vezi „Rough”.