Data lansării: 2026-01-26
Regizor: Hannah Beach
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția cu „It’s Not The Winning It’s The Taking Part That Counts” și încă simt un nod în gât. Nu e genul de film care te lasă să pleci imediat, te ține agățat cu niște cârlige emoționale de care nici nu știi că ai nevoie.
Povestea, la prima vedere, pare simplă: un grup de oameni complet diferiți, aruncați într-o competiție absurdă, unde scopul nu e neapărat victoria, ci supraviețuirea. Dar dincolo de suprafață, filmul explorează fragilitatea umană, nevoia disperată de conexiune și curajul de a te arăta vulnerabil în fața celorlalți. Nu vă așteptați la o comedie spumoasă, deși umorul negru își face simțită prezența pe alocuri, ca un balsam amar pe o rană deschisă.
Știi senzația aia când simți că un personaj te înțelege perfect, chiar dacă e ficțiune? Asta am trăit cu mai mulți dintre protagoniști. Fiecare are propriile demoni, propriile lupte interne, și modul în care interacționează, modul în care se susțin sau se sabotează reciproc, e pur și simplu fascinant. Nu am să vă spun cum se termină, pentru că ar fi un sacrilegiu să vă răpesc plăcerea descoperirii, dar vă asigur că finalul te pune pe gânduri. Te face să te întrebi care sunt prioritățile tale, ce contează cu adevărat la finalul zilei.
Hannah Beach reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, dar în același timp plină de speranță. Cadrele sunt atent construite, muzica subliniază perfect stările personajelor, iar ritmul, deși lent pe alocuri, te ține captiv până la final. Nu e un film pe care să îl urmărești distrăgându-te cu telefonul; necesită atenție, implicare emoțională. Trebuie să te lași purtat de poveste, să te conectezi cu personajele.
Distribuția e pur și simplu impecabilă. Fiecare actor aduce o profunzime incredibilă rolului său, reușind să transmită o paletă largă de emoții, de la disperare și furie, până la bucurie și speranță. Nu e vorba doar de interpretare, e vorba de chimie, de modul în care acești actori reușesc să se completeze reciproc, să creeze relații credibile și emoționante. Nu pot să spun că am un favorit, pentru că fiecare personaj are un rol important în economia filmului.
„It’s Not The Winning It’s The Taking Part That Counts” e un film pentru cei care apreciază dramele psihologice, pentru cei care se bucură de o poveste bine spusă, cu personaje complexe și emoții puternice. E un film care te face să te simți uman, cu toate imperfecțiunile și contradicțiile tale. Nu e un film pentru cei care caută doar divertisment superficial; e un film care te provoacă, care te pune pe gânduri, care te face să simți.
Nu e un film ușor, dar e un film important. E un film care merită văzut și revăzut. E un film care, cred eu, va rămâne cu mine mult timp de acum încolo. M-a atins într-un mod profund și personal, și sper să facă același lucru și cu voi.
Dacă apreciezi acest tip de filme, îți recomand „Little Miss Sunshine”.