Data lansării: 2026-01-16
Regizor: Martin McGowan
Distribuție: Lori Hendrickson
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la “11:59” și încă simt adrenalina. M-am dus la cinema fără așteptări prea mari, recunosc, dar am fost complet dat pe spate. Genul ăla de film care te ține cu sufletul la gură de la primele secvențe până la genericul de final. Nu e genul meu, în general, dar am zis să încerc ceva nou și bine am făcut.
Povestea? Un amestec exploziv de comedie neagră, acțiune demențială și suspans psihologic. E greu să pui degetul pe un singur gen, și cred că tocmai asta îl face special. Lori Hendrickson, în rolul principal, e absolut fenomenală. Nu o mai văzusem într-un rol de genul ăsta, dar se vede că are un talent uriaș. Personajul ei e complex, plin de defecte, dar incredibil de simpatic. Te trezești că o susții chiar și când face cele mai dubioase alegeri.
Practic, o avem pe Anna, o femeie aparent banală, prinsă într-o rutină sufocantă. Într-o Zi, primește un apel misterios care îi dă viața peste cap. Din acel moment, e aruncată într-o cursă contra cronometru, fiind nevoită să ia decizii imposibile pentru a supraviețui. Nu pot să vă spun mai multe, pentru că aș strica surpriza, dar vă asigur că fiecare răsturnare de situație e mai șocantă decât precedenta.
Regia lui Martin McGowan e impecabilă. Are un stil vizual alert, dinamic, care se potrivește perfect cu ritmul frenetic al filmului. Nu te lasă să respiri, efectiv. Totul e filmat cu o energie debordantă, iar coloana sonoră completează perfect atmosfera. Sunt câteva scene de acțiune care m-au lăsat cu gura căscată. Efectele speciale sunt realizate cu multă atenție la detalii și nu par deloc ieftine.
Și umorul e prezent, dar nu e un umor facil, de duzină. E un umor inteligent, sarcastic, care te face să râzi cu nodul în gât. E un umor care reflectă absurditatea situațiilor în care se află personajele.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost capacitatea filmului de a jongla cu emoțiile. Treci de la râs la lacrimi în câteva secunde. Te simți conectat cu personajele, empatizezi cu ele, le înțelegi motivațiile. Chiar dacă fac greșeli, le înțelegi. Asta e, cred eu, dovada unui scenariu bine scris și a unor actori talentați.
Nu e un film pentru oricine, trebuie să recunosc. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele liniștite, contemplative, probabil că “11:59” te va obosi. Dar dacă îți place adrenalina, dacă vrei să vezi un film care te ține în priză până la final, atunci nu trebuie să-l ratezi. E genul ăla de experiență cinematografică pe care o discuți cu prietenii după aceea.
O să-l recomand cu căldură prietenilor mei care sunt fani ai filmelor de acțiune cu un strop de umor negru. E un rollercoaster emoțional care merită trăit.
Mi-a amintit un pic de “Snatch”.