Data lansării: 2026-01-27
Regizor: Madison Severance
Distribuție: Madison Severance, Hallie Chanan
Rating TMDb: 10
Am văzut zilele trecute „How Come” și încă mă mai gândesc la el. Mă simt un pic tulburat, dar într-un mod bun, știi? Genul ăla de senzație pe care-l ai când ai văzut ceva cu adevărat special, chiar dacă te-a zguduit nițel. Nu e un film ușor, asta-i clar, dar cred că asta-l face atât de memorabil.
Povestea e simplă la suprafață, dar te trage rapid într-un vârtej de paranoia și suspans. Totul începe cu o dispariție. O persoană, aparent fără legătură cu nimic tulburător, pur și simplu dispare. Apoi, alte dispariții încep să se adune, fiecare mai stranie decât cealaltă. Ceea ce mi-a plăcut enorm a fost cum filmul nu-ți dă toate răspunsurile de-a gata. Te lasă pe tine, ca spectator, să pui cap la cap indiciile, să te zbați în propriile tale teorii, să te simți la fel de pierdut și confuz ca personajele. E o experiență viscerală, te bagă direct în mijlocul acțiunii, fără nicio plasă de siguranță.
Madison Severance, atât ca regizor, cât și ca actriță, reușește să creeze o atmosferă absolut sufocantă. E un fel de claustrofobie psihologică, știi? Chiar și în scenele filmate în spații deschise, ai senzația că ceva te sufocă, că ești urmărit de o umbră invizibilă. Felul în care joacă cu lumina și umbrele contribuie enorm la asta. Nu e genul de horror ieftin, cu jump scares la fiecare cinci minute. E un horror mai subtil, mai cerebral, care se insinuează în mintea ta și te roade pe interior.
Hallie Chanan completează perfect jocul lui Severance. Chimia dintre ele e palpabilă, iar interpretările sunt impecabile. Chanan aduce o vulnerabilitate emoționantă personajului ei, o fragilitate care te face să empatizezi cu ea chiar și atunci când ia decizii discutabile. Nu poți să nu te întrebi ce-ai face tu în locul ei, în aceleași circumstanțe terifiante.
Ritmul filmului e calculat cu mare atenție. Sunt momente de tensiune insuportabilă, urmate de secvențe mai contemplative, care-ți permit să respiri un pic înainte să te arunce din nou în abis. Nu e un film pentru cei care caută acțiune non-stop. E un film care cere răbdare, atenție la detalii, disponibilitate de a te lăsa purtat într-o lume întunecată și plină de mistere.
„How Come” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești genul de persoană care preferă horror-ul clasic, cu monștri și sânge, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă ești un fan al thrillerelor psihologice, al filmelor care te pun pe gânduri și te bântuie mult timp după ce ai ieșit din sală, atunci e musai să-l vezi. E o experiență cinematografică intensă, care te va face să te simți inconfortabil, dar și profund satisfăcut.
Mi-a adus aminte de „It Follows”.