Data lansării: 2026-01-19
Regizor: Manideep
Distribuție: anil
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția „Last Cigarette” și încă mai simt gustul amar în gură, nu neapărat de nicotină, ci mai degrabă de melancolia care te învăluie complet pe parcursul filmului. Nu știu exact cum să descriu sentimentul, dar e ca și cum ai fi martorul unei amurguri prelungite, una care te lasă cu un nod în gât.
Povestea, aparent simplă, e de fapt un labirint emoțional. Îl urmărim pe protagonist, jucat magistral de anil, în ultimele zile înainte de a renunța definitiv la fumat. Sună banal, nu? Ei bine, în aceste zile, el își reevaluează viața, relațiile, alegerile făcute și cele pe care nu le-a făcut. E o introspecție dureroasă, uneori sfâșietoare, dar întotdeauna autentică. Nu e o odă a țigării, nici o campanie anti-fumat, ci mai degrabă o meditație asupra efemerității, asupra pierderii și asupra acceptării.
Manideep reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, dar în același timp incredibil de intimă. Camera se apropie mult de protagonist, îi surprinde fiecare tresărire, fiecare ezitare. Muzica e discretă, dar omniprezentă, accentuând stările lui interioare fără a le sufoca. Mă simțeam ca un intrus, un voyeur care asistă la o dramă personală de o intensitate rar întâlnită. E un film care te obligă să te uiți în oglindă, să te confrunți cu propriile demoni.
anil e pur și simplu fenomenal. Transmite o paletă largă de emoții, de la disperare la speranță, de la furie la împăcare, totul cu o subtilitate remarcabilă. Nu e nevoie de cuvinte multe, expresia lui vorbește de la sine. Simți durerea lui, îndoielile lui, te identifici cu el, chiar dacă nu ai fost niciodată fumător. E o interpretare care rămâne cu tine mult după ce se aprind luminile în sală.
Ritmul filmului e lent, contemplativ, poate prea lent pentru unii. Nu e un film de acțiune, nu are întorsături spectaculoase de situație. E un film care necesită răbdare, atenție, disponibilitate emoțională. E un film pentru cei care apreciază subtilitatea, introspecția, complexitatea umană. Nu e un film pe care să-l vezi cu popcorn în brațe și să râzi cu prietenii. E un film pe care să-l vezi singur, într-o seară ploioasă, cu un pahar de vin alături.
E un film care te pune pe gânduri, care te face să te întrebi despre sensul vieții, despre importanța alegerilor, despre fragilitatea existenței. E un film care te emoționează, te tulbură, te marchează. Nu e un film perfect, are și el scăpările lui, momentele lui de ezitare, dar în ansamblu e o experiență cinematografică puternică, memorabilă.
Aș recomanda „Last Cigarette” celor care au apreciat „Lost in Translation”.