Data lansării: 2025-11-20
Regizor: Daniel J. Phillips
Distribuție: Elizabeth Cullen, John Harlan Kim, Mia Challis, Genevieve Mooy, Robin Goldsworthy
Rating TMDb: 9
Am văzut ieri “Diabolic” și, sincer, încă mă mai gândesc la el. Nu e genul de horror ieftin, cu jump scares la fiecare cinci minute. E mai degrabă genul care se insinuează sub piele, care te face să te simți inconfortabil și care, după ce se termină, te lasă cu un sentiment ciudat de neliniște.
Filmul urmărește un grup de prieteni care decid să petreacă un weekend într-o cabană izolată în munți. Știți voi, clasicul început. Dar, de data asta, premisele clasice se transformă rapid într-o spirală descendentă către o realitate distorsionată. Evenimentele inexplicabile încep să se întâmple, iar paranoia se instalează între ei. Ceea ce m-a prins cel mai mult a fost modul în care regizorul, Daniel J. Phillips, a construit tensiunea. Nu a aruncat totul deodată, ci a preferat să lucreze cu subtilități, cu umbre, cu sunete care te fac să tresari.
Elizabeth Cullen, în rolul principal, e pur și simplu fantastică. Reușește să transmită perfect starea de confuzie și frică a personajului ei. Toți actorii, de altfel, au fost foarte buni. Nu a fost nicio interpretare falsă sau exagerată, ceea ce a contribuit la senzația de realism. John Harlan Kim, Mia Challis, Genevieve Mooy și Robin Goldsworthy completează un ansamblu actoricesc convingător, fiecare având rolul lui bine definit în declanșarea acestei drame psihologice.
Povestea se concentrează pe efectele izolării și ale fricii asupra psihicului uman. Pe măsură ce evenimentele devin mai ciudate, personajele încep să se îndoiască de propria realitate și să se întoarcă unii împotriva celorlalți. Nu voi dezvălui prea multe despre ce se întâmplă, dar pot spune că finalul m-a lăsat cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Și cred că ăsta e, de fapt, unul dintre punctele forte ale filmului. Nu încearcă să explice totul, ci lasă o parte din interpretare la latitudinea spectatorului.
M-a impresionat în mod special modul în care a fost folosită muzica. Nu era intruzivă, dar era acolo, subtilă, accentuând momentele de suspans și creând o atmosferă apăsătoare. Și fotografia a fost excelentă. Cadrele largi ale peisajelor montane contrastează puternic cu claustrofobia din interiorul cabanei, creând un sentiment de disconfort constant.
“Diabolic” nu este un film pentru oricine. Dacă ești fan al horror-ului gore sau al jump scares-urilor ieftine, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar, dacă apreciezi un horror psihologic, care explorează laturile întunecate ale minții umane și care te face să te gândești la el mult timp după ce se termină, atunci ar trebui să-i dai o șansă. Eu l-aș recomanda celor care au apreciat filmele cu o atmosferă similară, care mizează mai mult pe suspans decât pe efecte speciale spectaculoase.
Dacă vrei o altă sugestie din același registru, gândește-te la “The Witch”.