Data lansării: 2025-12-05
Regizor: Eric Lin
Distribuție: Lucy Liu, Lawrence Shou, Orion Lee, Jennifer Lim, Madison Hu
Rating TMDb: 7
Am avut ocazia să văd „Rosemead” zilele trecute și încă mă gândesc la el. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat ce se termină genericul. Are o greutate, o încărcătură emoțională care te urmărește. Nu e nici un blockbuster plin de efecte speciale, nici o comedie ușoară care să te binedispună instant. E o dramă, una intensă, dar cu o sensibilitate aparte, care te atrage în lumea ei, te face părtaș la trăirile personajelor.
Povestea se concentrează pe o familie chineză-americană care se confruntă cu o serie de provocări. Nu vreau să divulg prea multe, dar e vorba despre relații complicate între generații, despre așteptări nespuse, despre sacrificii și despre secrete bine păstrate. M-a impresionat în mod special modul în care filmul explorează dinamica dintre mamă și fiică, modul în care limbajul tăcut, privirile și gesturile spun uneori mai multe decât cuvintele.
Regia lui Eric Lin e subtilă, dar extrem de eficientă. Nu forțează notele, nu încearcă să manipuleze emoțiile spectatorului. Lasă povestea să se desfășoare natural, dându-le actorilor spațiul necesar pentru a-și construi personajele. Iar distribuția e pur și simplu perfectă. Lucy Liu e magistrală în rolul mamei, transmițând o gamă largă de emoții doar cu o privire. Lawrence Shou aduce o căldură și o vulnerabilitate emoționantă rolului tatălui. Orion Lee, Jennifer Lim și Madison Hu completează distribuția cu interpretări nuanțate și convingătoare.
Atmosfera filmului e melancolică, dar nu deprimantă. Există o frumusețe tristă în modul în care sunt surprinse detaliile vieții de Zi cu zi, în modul în care sunt portretizate locurile și oamenii. Ritmul e lent, contemplativ, permițându-ți să te scufunzi în poveste, să simți alături de personaje. Nu e un film pentru cei care caută o acțiune rapidă sau o rezolvare simplă. E un film care cere răbdare, atenție și empatie.
M-a emoționat foarte mult modul în care filmul abordează tema identității, modul în care explorează dificultățile de a te simți prins între două culturi, de a te strădui să-ți găsești locul într-o lume care nu te înțelege întotdeauna. M-a făcut să mă gândesc la propriile mele experiențe, la propriile mele lupte.
„Rosemead” e un film care rămâne cu tine mult timp după ce-l vezi. E o dramă profundă și emoționantă, cu interpretări excepționale și o regie sensibilă. Cred că e un film care va rezona mai ales cu cei care apreciază poveștile complexe, cu personaje bine conturate și cu teme universale. Nu e un film pentru oricine, dar dacă ești genul de persoană care se lasă purtat de emoții și care caută ceva mai mult decât divertisment, atunci „Rosemead” e un film pe care nu ar trebui să-l ratezi.
Mi-a amintit, cumva, de „Minari”.