Data lansării: 2025-12-30
Regizor: Travis Page
Distribuție: Travis Page
Rating TMDb: 0
Am văzut “Journey in 21st century” și încă mă mai gândesc la el. Nu știu exact de ce, poate pentru că m-a prins pe nepregătite, poate pentru că ideea principală mi s-a părut extrem de relevantă pentru vremurile pe care le trăim.
Filmul nu e genul acela de SF futurist, cu mașini zburătoare și extratereștri. E mai degrabă o meditație asupra evoluției (sau a involuției?) umane în contextul tehnologiei omniprezente. Povestea urmărește un personaj interpretat chiar de Travis Page, regizorul, într-o călătorie inițiatică, dacă pot spune așa. Nu e vorba despre o călătorie fizică, ci mai degrabă una interioară, declanșată de o serie de evenimente care îl obligă să se desprindă de realitatea virtuală și să se confrunte cu lumea din jur, una din ce în ce mai alienată și mai dependentă de ecrane.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care filmul reușește să creeze o atmosferă tensionată, dar nu prin efecte speciale sau prin scene șocante, ci prin detalii subtile. Muzica, fotografia, chiar și tăcerea joacă un rol important în a transmite sentimentul de neliniște și de incertitudine. E ca și cum simți că ceva nu e în regulă, dar nu poți pune exact degetul pe rană.
Travis Page reușește să se descurce onorabil și ca actor, deși nu e vreun Brad Pitt. Dar cred că asta a fost și intenția, să ofere o interpretare cât mai naturală, cât mai umană, a unui personaj care se simte complet depășit de situație. Nu e un erou clasic, ci un om obișnuit, cu fricile și cu slăbiciunile lui, care încearcă să găsească un sens într-o lume care pare să și l-a pierdut pe al său.
Filmul nu e pentru toată lumea, e clar. Dacă ești genul de persoană care caută acțiune non-stop și explozii, probabil că te vei plictisi. Dar dacă ești dispus să te lași purtat într-o călătorie introspectivă și să te gândești un pic la viitorul nostru, s-ar putea să te surprindă. E un film care te face să pui întrebări, nu care îți oferă răspunsuri facile. Și cred că asta e un lucru bun.
Ritmul e destul de lent, recunosc. Uneori, poate chiar prea lent. Dar cred că asta e parte din farmecul filmului, faptul că te obligă să încetinești și să te concentrezi asupra detaliilor. E ca și cum ai privi o pictură abstractă, la început nu înțelegi nimic, dar cu cât te uiți mai mult, cu atât începi să descoperi noi sensuri și noi semnificații.
M-a emoționat finalul. Nu o să vă spun ce se întâmplă, bineînțeles, dar pot să vă spun că m-a lăsat cu un sentiment de melancolie și de speranță în același timp. E un film care te face să te simți viu, chiar dacă viața pe care o prezintă nu e întotdeauna roz.
Dacă v-a plăcut “Her”, cred că o să apreciați și “Journey in 21st century”. Are ceva din atmosfera aceea intimă și introspectivă, dar cu o notă mai pesimistă.