Data lansării: 2025-12-19
Regizor: Fahad Albazi
Distribuție: Darnell Tabor, Darnell Tabor, Darnell Tabor, Darnell Tabor, Darnell Tabor
Rating TMDb: 0
Am văzut ieri „The Future” și încă mă învârt în jurul lui. Nu-mi vine să cred cât de mult m-a prins. Știi, sunt genul de persoană care se plictisește repede, dar aici nu am clipit.
Filmul ăsta… E despre viață, pur și simplu. Despre alegeri, despre regrete, despre speranțe. Nu e vorba de un viitor SF sau distopic, ci despre viitorul ăla mic, personal, pe care fiecare dintre noi îl construiește Zi de zi, cu decizii aparent banale. M-a făcut să mă gândesc la toate bifurcațiile din propria mea existență, la momentele în care un “da” sau un “nu” au schimbat totul.
Darnell Tabor e fenomenal. Să interpretezi același personaj, dar cu atâtea nuanțe diferite, e o demonstrație de talent brut. Practic, îl vezi pe el însuși luptându-se cu propriile versiuni, cu proiecțiile a ceea ce ar fi putut fi dacă… E greu de explicat, dar Tabor reuşește să te convingă că sunt oameni diferiți, cu toate că au aceeași față. Nu e un simplu rol multiplu, e ceva mult mai profund.
Regia lui Fahad Albazi e subtilă, dar extrem de eficientă. Nu te bombardează cu efecte speciale sau artificii stilistice. Te lasă să te pierzi în poveste, să simți emoțiile personajelor. Camera stă fixată pe Tabor, explorând fiecare micro-expresie, fiecare ezitare. E ca și cum Albazi a știut exact cum să-i pună în valoare talentul actorului.
Ritmul e… neobișnuit. Uneori, lucrurile se mișcă repede, alteori încetinesc brusc, ca și cum timpul ar avea propriul său ritm, independent de cel al personajelor. Asta, inițial, m-a deranjat un pic, dar după aceea am înțeles că face parte din farmecul filmului. Reflectă haosul și imprevizibilitatea vieții, felul în care trecutul, prezentul și viitorul se amestecă într-un vârtej de posibilități.
Atmosfera e melancolică, dar nu depresivă. E o melancolie dulce-amară, plină de speranță. Te face să te gândești la viitor cu un sentiment de teamă și de curiozitate, în același timp. Nu e un film ușor de digerat, dar te recompensează cu o experiență emoțională profundă.
Nu e genul de film pe care l-ai vedea cu prietenii vineri seara, după o săptămână grea la muncă. E mai degrabă pentru o seară solitară, cu o cană de ceai și cu dispoziția de a reflecta asupra vieții tale. E pentru cei care apreciază filmele care te pun pe gânduri, care te fac să te simți viu. E pentru cei care cred că viața e mai mult decât o simplă succesiune de evenimente.
M-am trezit gândindu-mă la „The Future” și dimineața. Un film din ăsta nu te părăsește ușor. Are un fel de putere magică să se infiltreze în subconștient și să rămână acolo, amintindu-ți că viitorul e în mâinile tale, indiferent de ce s-a întâmplat până acum.
Dacă v-a plăcut “Being John Malkovich”, s-ar putea să vă placă și “The Future”.