Data lansării: 2026-01-01
Regizor: James Anderson
Distribuție: James Anderson, Joseph Chalmers
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la “Don’t Drink the Pepsi” și încă simt un fior amestecat cu un râs nervos. E genul ăla de film care te face să te uiți dubios la dozatorul de răcoritoare de la birou mâine. Serios, dacă ești ușor de influențat, poate că ar trebui să bei apă.
Povestea e simplă, cel puțin la suprafață. Un orășel liniștit, o fabrică de Pepsi care pare desprinsă dintr-o reclamă idilică și…o serie de evenimente ciudate. Oamenii încep să se comporte bizar, să aibă accese de violență inexplicabile și, culmea, toți au consumat Pepsi proaspăt îmbuteliată. Pare o conspirație trasă de păr, nu? Ei bine, James Anderson (care e și regizorul, apropo) și Joseph Chalmers, doi localnici cu simpatii ușor cinice, ajung să sape mai adânc și descoperă o chestie mult mai sinistră decât o simplă campanie de marketing eșuată.
Nu vă spun mai multe despre plot, promit. Dar vă zic că filmul jonglează excelent între groază și umor negru. Sunt scene care te fac să tresari, altele care te fac să râzi cu gura până la urechi, chiar dacă râsul ăla e un pic vinovat. E un echilibru dificil de menținut, dar Anderson chiar reușește să îl păstreze pe tot parcursul filmului.
Atmosfera e… păi, e ca și cum “Stepford Wives” s-ar întâlni cu “The Evil Dead”. Pe bune. E o senzație constantă de disconfort, ceva nu e în regulă cu zâmbetele alea prea largi și cu amabilitatea aia forțată. Regizorul chiar se pricepe să construiască tensiune, folosind cadre largi ale orășelului perfect, alternând cu prim-planuri care dezvăluie o privire nebună sau un tic nervos.
Anderson și Chalmers, ca actori, sunt excepționali. Joacă rolul unor oameni normali, reacționează ca niște oameni normali puși în fața unor evenimente complet anormale. Nu sunt super-eroi, nu sunt genii, sunt doar doi tipi care încearcă să supraviețuiască și, eventual, să salveze orașul. Interpretarea lor e credibilă și te face să empatizezi cu ei imediat.
Ritmul e perfect. Nu te plictisești niciun moment, dar nici nu te simți sufocat de acțiune. Sunt momente de respiro, scene în care personajele stau și analizează situația, punând cap la cap indiciile. Astea sunt poate cele mai bune scene, cele care te lasă pe tine, spectatorul, să tragi propriile concluzii.
“Don’t Drink the Pepsi” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești sensibil la scenele violente sau dacă nu apreciezi umorul negru, poate că ar trebui să îl eviți. Dar dacă îți plac filmele horror cu o doză bună de satiră socială, dacă vrei să vezi ceva original și neașteptat, atunci dă-i o șansă. Nu o să regreți, promit. Doar asigură-te că ai altceva de băut la îndemână.
E genul de film pe care l-aș recomanda cuiva care a apreciat “They Live”.