Data lansării: 2026-01-16
Regizor: Isabelle Armand
Distribuție: Florida B. Smith, Blackmane Hayes, Columbus McKinley, Jeffrey “Butchy” Rainey, Johnny B. Thomas
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de văzut “Glendora” și încă simt un nod în gât. Nu e un film pe care să-l uiți ușor. Isabelle Armand a creat o lume atât de intimă, atât de crudă, încât te simți aproape voyeur, asistând la fragmente de viață care nu ar trebui să fie atât de expuse.
Documentarul se concentrează pe o comunitate mică, uitată de lume. Nu contează unde, nu contează când. Importă oamenii. Importă poveștile lor spuse cu voce tremurândă, cu ochi înlăcrimați sau cu un zâmbet amar. E un portret al rezilienței, al supraviețuirii în fața adversităților, dar nu într-un mod pompos sau melodramatic. E reziliența aia tăcută, încăpățânată, pe care o găsești la oamenii care nu au altă opțiune.
“Glendora” nu are un fir narativ clasic. Nu te aștepta la o poveste cu început, mijloc și sfârșit. E mai degrabă un colaj de momente, de interviuri, de scene din viața de Zi cu zi. Oamenii din fața camerei nu sunt actori, sunt ei înșiși. Și asta se vede. Se simte autenticitatea în fiecare gest, în fiecare cuvânt. Florida B. Smith, Blackmane Hayes, Columbus McKinley, Jeffrey “Butchy” Rainey și Johnny B. Thomas… Numele lor nu-ți vor spune nimic, dar după ce vezi filmul, o să-i ții minte. O să-ți amintești de ochii lor, de ridurile adânci de pe fețele lor, de cicatricile pe care le poartă, nu doar fizic.
Regia lui Armand este discretă, aproape invizibilă. Nu intervine, nu judecă, nu manipulează. Lasă oamenii să vorbească, lasă poveștile să curgă. Și asta face ca filmul să fie atât de puternic. Te simți ca și cum ai fi acolo, în mijlocul lor, ascultând poveștile lor la o masă de bucătărie, cu o ceașcă de cafea aburindă.
Atmosfera e apăsătoare, dar nu deprimantă. E mai degrabă o melancolie dulce-amăruie. E o senzație că viața e grea, dar că merită trăită. Că există frumusețe chiar și în locurile cele mai întunecate. Ritmul e lent, contemplativ. Nu te grăbește nicăieri. Te invită să te oprești, să asculți, să simți.
E un film pentru cei care apreciază documentarele sincere, fără artificii. Pentru cei care vor să vadă dincolo de clișee, dincolo de aparențe. Pentru cei care cred în puterea poveștilor umane. Nu e un film ușor de văzut. Te pune la încercare, te obligă să te confrunți cu realități inconfortabile. Dar te și îmbogățește, te face mai empatic, mai conștient de lumea din jurul tău. Dacă ești genul de persoană care se emoționează la povești adevărate, la destine complicate, atunci “Glendora” este pentru tine.
Mi-a amintit puțin de “Honeyland”.