Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Rachel Close
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Tocmai am văzut “Una Dintre Noi” și încă simt un nod în gât. Nu știu de unde să încep, pentru că e genul ăla de film care te lasă mut de uimire, cu o mie de gânduri care se bat cap în cap. Nu e genul de experiență cinematografică pe care o uiți a doua Zi.
Practic, e un documentar care urmărește viața câtorva femei care au decis să părăsească o comunitate foarte închisă, cu reguli stricte și o mentalitate care, sincer, m-a înfricoșat. Nu dau nume, nu spun de ce comunitate e vorba, pentru că cred că e mai bine să intrați în film știind cât mai puține. E suficient să știți că e vorba de o ruptură radicală, de o luptă incredibilă pentru a-și găsi locul într-o lume pe care nu o cunosc.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost curajul acestor femei. Să renunți la tot ce ai cunoscut, la familie, la prieteni, la credințe… e ceva de neimaginat. Și nu o fac dintr-un capriciu, ci dintr-o nevoie vitală de a trăi o viață autentică, de a-și găsi propria voce. E o nevoie pe care, cred eu, o simțim cu toții, dar pe care, din comoditate sau din teamă, o ignorăm adesea.
Rachel Close a făcut o treabă extraordinară la regie. Camera ei e discretă, observă, dar nu judecă. E ca și cum te-ar invita să fii martor la o dramă intimă, fără să te simți un intrus. Nu forțează notele, nu manipulează emoțiile, lasă povestea să se desfășoare în ritmul ei firesc. Iar asta face ca impactul să fie și mai puternic.
Și fetele astea… nu sunt actrițe, sunt oameni reali, cu cicatrici, cu temeri, cu vise. Modul în care se deschid în fața camerei e impresionant. Le vezi nesiguranța, dar și determinarea. Le vezi durerea, dar și speranța. Și te simți conectat la ele într-un mod profund.
“Una Dintre Noi” nu e un film ușor. Te zguduie, te pune pe gânduri, te confruntă cu întrebări grele. Dar e un film necesar, un film care vorbește despre libertate, despre identitate, despre curajul de a fi tu însuți, indiferent de preț. E un film care te face să te simți mai uman, mai empatic, mai conștient de fragilitatea și de puterea ființei umane.
Cred că e un film care ar trebui văzut de toți cei care se simt pierduți, confuzi, prinși într-o capcană. De toți cei care au curajul să se îndoiască, să pună întrebări, să caute răspunsuri. Nu e un film pentru cei care preferă confortul certitudinilor, pentru cei care nu vor să fie provocați. Dar pentru toți ceilalți, e o experiență care merită trăită. Ritmul e lent, contemplativ, dar nu plictisitor. Nu te lasă să respiri, dar într-un mod bun. Nu e un film pe care îl privești pasiv, ci un film care te absoarbe, care te transformă.
M-a dus cu gândul la “Leaving Neverland”, dar “Una Dintre Noi” are o forță emoțională și mai mare.