Data lansării: 2025-12-29
Regizor: Rich Murray
Distribuție: Alan Mann, Rich Murray
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de vizionat “Fear of Heights” și încă mă învârt în jurul lui, încercând să-mi pun ordine în gânduri. Nu e genul de film pe care-l uiți după ce se termină genericul. Dimpotrivă, te urmărește, te provoacă să te gândești la alegeri, la pasiune și la limitele pe care ni le impunem singuri.
Filmul ne aruncă în viața lui Alan Mann, un personaj fascinant, un artist al sunetului, mai precis. Nu e un documentar clasic despre “cum să devii faimos”. E mai degrabă o introspecție în mintea unui om care trăiește pentru muzică, dar care se luptă cu proprii demoni. Și acei demoni au, cumva, legătură cu titlul. Nu e vorba doar despre frica de înălțime în sensul literal, ci și despre frica de a te ridica, de a atinge potențialul maxim. Pare paradoxal, nu? Dar viața e plină de astfel de paradoxuri.
Rich Murray, regizorul, face o treabă excelentă în a ne introduce în lumea lui Alan. Nu e un regizor care intervine prea mult. Lasă povestea să curgă, lasă muzica să vorbească, lasă emoțiile să ne invadeze. Și o face cu o sensibilitate aparte. Nu e un film zgomotos, plin de efecte speciale. E un film intim, care te invită să asculți, să simți.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost atmosfera. E un amestec de melancolie și speranță, de tensiune și relaxare. Exact ca viața, de fapt. Alan Mann, în rolul său, reușește să transmită autenticitate. Nu joacă, nu se preface. E el însuși, cu toate vulnerabilitățile și forțele sale. Nu e un erou perfect, e un om. Și asta îl face atât de credibil, atât de uman.
Ritualul creației lui Alan este captivant. Modul în care prinde sunetele din jur și le transformă în muzică e aproape magic. Dar dincolo de magia asta se simte și efortul, frustrarea, lupta cu sine. Îți dai seama că talentul nu e suficient. Că trebuie să muncești, să perseverezi, să te confrunți cu fricile tale.
“Fear of Heights” nu e un film pentru toată lumea. Nu e un blockbuster care să te țină cu sufletul la gură prin scene spectaculoase. E un film care te invită la reflecție, care te provoacă să te gândești la propriile tale frici și la propriile tale aspirații. E pentru cei care apreciază documentarele bine făcute, pentru cei care sunt pasionați de muzică și pentru cei care sunt curioși să exploreze complexitatea sufletului uman.
E genul de film pe care l-aș recomanda unui prieten care se simte blocat, care are nevoie de un imbold, de o inspirație. Sau pur și simplu unui prieten care apreciază arta adevărată, arta care te atinge la suflet.
Mi-a adus aminte de “Searching for Sugar Man”.