Data lansării: 2026-01-03
Regizor: Jason Sklaver
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la o proiecție specială a filmului „Ramona and the Ballad of Juan Diego” și încă mă învârt în jurul poveștii. E genul ăla de film care te lasă cu un nod în gât și o senzație stranie, ca după un vis intens pe care nu-l poți uita.
Nu știu cum să explic exact de ce m-a prins atât de tare. Poate e vorba de atmosfera aia stranie, un amestec de realitate dură și folclor mistic, care te atrage ca un magnet. Sau poate e povestea Ramonei, o tânără prinsă într-o spirală de evenimente care o depășesc complet.
Filmul ne aruncă în mijlocul unei comunități izolate, unde tradițiile vechi și credințele populare încă au o putere incredibilă. Ramona, interpretată de o actriță complet necunoscută mie până acum (dar, sincer, o să-i urmăresc cariera de acum înainte), se trezește implicată într-o legendă locală despre Juan Diego, un personaj aproape mitic, venerat de unii și temut de alții.
Misterul se adâncește treptat, pe măsură ce Ramona începe să aibă viziuni și coșmaruri care o pun la îndoială propria realitate. E greu să spui unde se termină credința și unde începe nebunia, iar granița asta e incredibil de bine redată în film. Regizorul Jason Sklaver reușește să creeze o tensiune palpabilă, fără a apela la efecte speciale sau jump scares ieftine. Totul stă în atmosfera, în expresiile actorilor, în sunetele subtile care te fac să simți că ceva rău se apropie.
Nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri ce se întâmplă cu Ramona, dar pot să vă spun că filmul explorează teme puternice, precum identitatea, credința și prețul pe care suntem dispuși să-l plătim pentru a aparține unui grup. Mi s-a părut remarcabilă modul în care filmul tratează aceste teme, fără a da lecții sau a oferi răspunsuri ușoare. Mai degrabă, ne lasă pe noi să ne confruntăm cu întrebările pe care le ridică povestea.
E un film lent, contemplativ, care nu e pentru toată lumea. Dacă vă așteptați la un thriller plin de acțiune, s-ar putea să fiți dezamăgiți. Dar dacă sunteți dispuși să vă lăsați purtați de atmosfera misterioasă și de povestea intensă, s-ar putea să descoperiți un film care vă va urmări mult timp după ce se termină. E genul ăla de experiență cinematografică care te face să te gândești la ce înseamnă să fii om, la ce te definește și la forțele care te modelează, chiar și fără să-ți dai seama.
Aș spune că e un film pentru cei care apreciază producțiile independente, cu un mesaj puternic și o estetică aparte. E pentru cei care nu se tem să exploreze zonele întunecate ale psihicului uman și să se confrunte cu întrebări dificile. Și, mai presus de toate, e pentru cei care cred în puterea poveștilor de a ne schimba percepția asupra lumii.
Mi-a amintit, într-un fel, de *The Witch*.