Data lansării: 2025-12-31
Regizor: Sean Stewart
Distribuție: Drew Johnson, Hannah Ehlinger, Max Devick
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un sentiment straniu, acela că am asistat la ceva special, dar și cu o ușoară neliniște. “i only have eyes” nu e genul de film pe care-l uiți ușor. Nu știu exact cum să încep să descriu experiența asta cinematografică, dar știu că m-a prins de la primele cadre și nu m-a lăsat să respir până la final.
Povestea se învârte în jurul lui Elias, un tânăr cu o sensibilitate aparte și o vedere… diferită. Nu e vorba doar despre dioptrii sau despre un defect fizic. Elias vede ceva dincolo de aparențe, are un fel de intuiție vizuală care-l poartă prin situații complicate și uneori periculoase. E un personaj fragil, interpretat magistral de Drew Johnson, care reușește să transmită perfect vulnerabilitatea și determinarea lui.
Lumea lui Elias se complică și mai mult când o întâlnește pe Clara (Hannah Ehlinger), o artistă enigmatică, ale cărei creații sunt la fel de tulburătoare ca și ea. Între ei se creează o legătură instantanee, o atracție magnetică, dar și o suspiciune constantă. Nu știi niciodată dacă Clara e un aliat sau o amenințare. Max Devick, în rolul lui David, prietenul lui Elias, aduce un echilibru, o ancoră în realitate. Dar chiar și el pare să ascundă ceva.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost atmosfera. Sean Stewart a reușit să creeze un univers vizual captivant, cu o paletă de culori întunecată, umbre misterioase și cadre care vorbesc de la sine. Muzica completează perfect imaginea, amplificând stările de tensiune și melancolie. Filmul te absoarbe pur și simplu, te face să simți emoțiile personajelor, să te implici în poveste.
Ritmul e perfect dozat. Nu e un film de acțiune, dar nici unul contemplativ care să te plictisească. Suspansul crește treptat, dezvăluind indicii subtile care te fac să te întrebi constant ce urmează. Finalul e… ambiguu, ca o pictură abstractă. Nu-ți oferă răspunsuri clare, ci te lasă pe tine să interpretezi, să tragi propriile concluzii.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești genul de persoană care preferă filmele cu finaluri fericite și explicații clare, s-ar putea să te simți dezamăgit. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de o poveste complexă, cu personaje bine conturate și o atmosferă memorabilă, atunci “i only have eyes” e pentru tine. E un film care te pune pe gânduri, care te face să te uiți altfel la lumea din jur. E un film despre percepție, despre limitele realității și despre puterea imaginației. E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce ai ieșit din sala de cinema.
După ce l-am văzut, m-am gândit mult la *Mulholland Drive*.