Data lansării: 2026-01-25
Regizor: Alex Gibney
Distribuție: Salman Rushdie
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Knife: The Attempted Murder of Salman Rushdie” cu un nod în gât și o senzație stranie de admirație. Știam despre atac, citisem despre el, dar să-l văd reconstruit, cu Salman Rushdie însuși povestind… te lovește direct în plex. Nu e un film ușor, asta e clar.
Gibney, regizorul, nu se ferește de nimic. Nu înfrumusețează, nu edulcorează. Te aruncă direct în mijlocul fricii, al durerii, dar și al rezilienței incredibile a lui Rushdie. E o poveste despre violență, da, dar mai presus de toate, este o poveste despre curaj. Curajul de a te ridica din nou, de a continua să scrii, să vorbești, să exiști cu demnitate în fața unei amenințări constante.
Nu mă așteptam să fiu atât de emoționat. E un documentar, știu, dar se simte ca un thriller psihologic. Tensiunea crește treptat, simți cum se strânge lațul în jurul lui Rushdie, iar când ajungi la momentul atacului… e pur și simplu sfâșietor.
Ce m-a impresionat cel mai mult e modul în care Rushdie vorbește despre atacator. Nu-l demonizează, nu-l reduce la un simplu fanatic. Încearcă să înțeleagă, să-i analizeze motivațiile, să vadă ce l-a împins spre un act atât de violent. E o abordare surprinzătoare, care denotă o inteligență și o capacitate de înțelegere rar întâlnite.
Filmul pendulează între interviuri cu Rushdie, imagini de arhivă și reconstituiri ale evenimentelor. Nu devine niciodată plictisitor, ritmul e bine calibrat, iar montajul e impecabil. Gibney a făcut o treabă extraordinară în a crea o atmosferă intensă, apăsătoare, dar în același timp inspiratoare.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești sensibil la scene de violență sau dacă nu ești interesat de temele pe care le abordează – libertatea de exprimare, fanatismul religios, puterea cuvântului – probabil că nu o să-l apreciezi. Dar dacă ești dispus să te confrunți cu o poveste grea, emoționantă și profundă, atunci “Knife” e un film pe care nu trebuie să-l ratezi.
Mă gândeam, urmărind filmul, la cât de fragilă e libertatea noastră, la cât de ușor poate fi zdrobită de ură și intoleranță. E un memento dur, dar necesar, despre importanța de a ne apăra valorile și de a nu ceda în fața fricii.
Rushdie e magistral. Nu joacă, pur și simplu este. Îți vorbește direct, cu o sinceritate dezarmantă, și te face să simți tot ce a simțit el. E o lecție de viață, o demonstrație de forță interioară și o mărturie a rezilienței spiritului uman. Un film care te va urmări mult timp după ce ai ieșit din sală.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Citizenfour”.