Data lansării: 2025-12-17
Regizor: Oskar Prokop
Distribuție: Oskar Prokop, Sam Horgan, Ava McCarthy, Mitchell Fleming, Marcela Segovia
Rating TMDb: 0
„Through My Eyes” e genul de film care te prinde în menghină și nu te mai lasă să respiri până la genericul de final. L-am văzut aseară și încă mai simt tensiunea. Nu e un thriller clasic, cu explozii și urmăriri spectaculoase. E mai degrabă un thriller psihologic, un studiu al fragilității umane, al limitelor pe care le depășim când suntem împinși la perete.
Povestea, la prima vedere, pare simplă. Un bărbat, interpretat magistral de Oskar Prokop (care semnează și regia, apropo, ce combinație!), se trezește prins într-o rețea de minciuni și secrete. Ceea ce începe ca o greșeală minoră escaladează rapid într-un coșmar din care pare că nu mai există scăpare. Nu vă spun mai multe despre intrigă, pentru că merită să o descoperiți singuri. Vă garantez că nu veți fi dezamăgiți.
Prokop reușește să creeze o atmosferă sufocantă, claustrofobică, chiar și în scenele care se petrec în spații deschise. Lumina, sunetul, fiecare detaliu contribuie la senzația permanentă de pericol iminent. E un maestru al suspansului, asta e clar. Și nu se bazează pe artificii ieftine, ci pe construcția psihologică a personajelor. Fiecare privire, fiecare tăcere spune o poveste.
Restul distribuției, cu Sam Horgan, Ava McCarthy și Mitchell Fleming în roluri cheie, completează perfect imaginea. Nu sunt doar simple piese dintr-un puzzle, ci personaje complexe, cu propriile lor motivații și secrete. Marcela Segovia, deși apare mai puțin, lasă o impresie puternică. Chimia dintre actori e palpabilă, credibilă, ceea ce intensifică și mai mult impactul emoțional al filmului.
Ce m-a surprins cel mai mult e modul în care „Through My Eyes” abordează tema moralității. Nu există personaje complet bune sau complet rele. Toți sunt cumva niște victime ale circumstanțelor, forțați să ia decizii dificile într-o situație imposibilă. Te pui în pielea lor, te întrebi ce ai face tu în locul lor și realizezi că răspunsul nu e deloc simplu. Asta e, cred eu, marca unui film cu adevărat bun: te face să gândești, te pune pe gânduri, te urmărește chiar și după ce s-au aprins luminile în sală.
Ritmul e bine dozat. Sunt momente de respiro, care te lasă să tragi aer în piept, dar tensiunea revine repede, mai puternică ca înainte. Nu e un film ușor, nu e pentru oricine. Dacă preferi blockbusterele cu efecte speciale și happy end-uri garantate, s-ar putea să te plictisești. Dar dacă ești genul de spectator care apreciază filmele inteligente, cu personaje bine conturate și o poveste care te pune pe gânduri, atunci „Through My Eyes” e o alegere excelentă. E un film care merită văzut pe ecran mare, într-o sală întunecată, fără distrageri. Un film care te va face să îți pui întrebări despre tine și despre lumea din jurul tău. Un film care, pur și simplu, te va marca.
Mi-a amintit, într-un fel, de „Prisoners”.