Data lansării: 2022-12-09
Regizor: Steven LaMorte
Distribuție: David Howard Thornton, Krystle Martin, Chase Mullins, John Bigham, Erik Baker
Rating TMDb: 6.099
Am văzut “The Mean One” și încă nu m-am decis exact ce părere am. Știți filmele alea pe care le urmărești mai mult din curiozitate morbidă decât pentru că te aștepți la o capodoperă? Ei bine, ăsta e unul dintre ele. Premisa e simplă și, recunosc, un pic nebună: o reinterpretare horror a poveștii Grinch-ului, dar cu un Grinch mult, mult mai rău.
Acțiunea se petrece în orășelul Newville, unde o fată, Cindy You-Know-Who (da, numele e intenționat amuzant) are o istorie complicată cu monstrul verde care a terorizat-o în copilărie. După ani de terapie, Cindy se întoarce în oraș, hotărâtă să depășească trauma și să facă pace cu trecutul. Numai că “The Mean One” nu e genul care uită sau iartă. Și nici nu pare să se fi potolit cu timpul.
Filmul jonglează cumva între umor negru și momente de groază absolută. Nu e un horror clasic, serios și plin de suspans. Mai degrabă, e un fel de parodie sângeroasă, un experiment care șochează și amuză în egală măsură. David Howard Thornton, actorul care îl interpretează pe “The Mean One”, reușește să creeze un personaj cu adevărat memorabil, un amestec bizar de monstru malefic și clovn macabru. Nu o să-l uiți prea curând, garantat.
Regia lui Steven LaMorte e inventivă și reușește să extragă maximum de efect din bugetul limitat. Se vede că s-a distrat făcând filmul ăsta, iar energia asta se transmite și către public. E un film care nu se ia prea mult în serios, și cred că ăsta e unul dintre punctele lui forte. Nu încearcă să fie ceva ce nu este.
Krystle Martin, în rolul lui Cindy, aduce un echilibru necesar într-o lume dominată de haos și violență. E personajul cu care te poți identifica, cel care încearcă să facă ordine în nebunia din jur. Are o determinare care o face simpatică, chiar dacă, uneori, deciziile ei par ușor… hazardate.
Atmosfera e una ciudată, un amestec între estetica festivă de Crăciun și imagini șocante. Ritmul e alert, nu te lasă să te plictisești. Nu cred că e un film pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care se enervează ușor de la gore și umor negru, mai bine stai departe. Dar dacă ești fan al filmelor horror independente, cu o doză sănătoasă de absurd, s-ar putea să-l găsești surprinzător de distractiv.
E un film pe care îl urmărești mai mult ca pe un experiment decât ca pe o producție mainstream. E ca și cum ai vedea o piesă de teatru punk-rock, cu decoruri improvizate și efecte speciale rudimentare, dar cu o energie molipsitoare. E un film care îți rămâne în minte, chiar dacă nu neapărat din motivele corecte.
Dacă îți place genul ăsta de umor negru cu tentă horror, poate ți-ar plăcea și “Violent Night”.