Data lansării: 2025-12-18
Regizor: Tony Dean Smith
Distribuție: Max Brown, Michael Ironside, Christopher Lambert, Cory Hardrict, Nico Toffoli
Rating TMDb: 0
Am văzut de curând un film care m-a lăsat un pic confuz, dar în cel mai bun sens posibil. Se numește „The Wizard Hunter: The Hunt for Evangelion Crowley” și, deși titlul sună un pic pompos, vă asigur că e o experiență cinematografică aparte. Nu știu exact cum să-l încadrez, pendulează între drama intensă, fantasy-ul gotic și un horror psihologic care te pune pe gânduri mult după ce se termină.
Povestea e destul de întunecată. E vorba despre un vânător de vrăjitori, un tip cu un trecut tulburător, care este angajat să-l găsească pe Evangelion Crowley. Crowley nu e un vrăjitor oarecare, ci un personaj învăluit în mister, despre care se spune că deține o putere imensă și periculoasă. Vânătorul pornește într-o călătorie plină de pericole, confruntându-se cu creaturi fantastice, secte obscure și, cel mai important, cu proprii demoni interiori.
Max Brown, în rolul vânătorului, este absolut convingător. Are o prezență magnetică, un amestec de duritate și vulnerabilitate care te face să empatizezi cu el, chiar și atunci când ia decizii discutabile. Michael Ironside și Christopher Lambert aduc greutate și mister filmului, interpretând personaje ambigue, ale căror motivații sunt greu de descifrat. Cory Hardrict și Nico Toffoli completează distribuția cu roluri secundare memorabile, contribuind la crearea unei atmosfere dense și tensionate.
Regia lui Tony Dean Smith mi-a plăcut mult. Are un stil vizual puternic, folosind culori întunecate și cadre largi pentru a accentua sentimentul de izolare și pericol. Muzica, deși discretă, contribuie la starea generală de neliniște. Filmul nu se grăbește, ritmul e mai degrabă lent și contemplativ, permițându-ți să te afunzi în lumea sa morbidă și să te conectezi cu personajele.
Ce m-a frapat cel mai mult a fost atmosfera. E un film sumbru, plin de simbolism și metafore. Nu e genul de producție care te binedispune, dar te provoacă să gândești, să interpretezi, să te raportezi la propriile frici și obsesii. E un film care rămâne cu tine, care te bântuie chiar și după ce ai ieșit din sala de cinema (sau ai închis laptopul, depinde cum îl vezi).
Nu l-aș recomanda oricui. Dacă preferi filmele cu happy end-uri garantate și efecte speciale spectaculoase, s-ar putea să te dezamăgească. „The Wizard Hunter” e un film pentru cei care apreciază poveștile complexe, personajele ambigue și atmosfera întunecată. E un film pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați într-o lume fantastică, dar în același timp extrem de umană. Un film pentru cei care nu se tem să-și confrunte propriile umbre.
Mi-a adus aminte un pic de „Brotherhood of the Wolf”.