Data lansării: 2026-01-09

Regizor: Albert Birney

Distribuție: Albert Birney, Callie Hernandez, Paisley Isaacs, Frank Mosley, Tyler Davis

Rating TMDb: 0


Am văzut “OBEX” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Nu e un film ușor de digerat, nu e genul de popcorn-movie pe care îl uiți a doua Zi. E genul ăla care se cuibărește în subconștient și te bântuie cu fragmente de imagini și senzații.

Povestea începe aparent simplu: un grup de aventurieri – sau poate doar niște oameni disperați, e greu de spus la început – pornește într-o expediție într-o zonă interzisă. O zonă unde realitatea pare să se destrame, unde legile fizicii nu mai au sens. Ceea ce caută, sau ce cred că caută, devine irelevant pe măsură ce se afundă tot mai mult în acest labirint oniric.

Misterul se adâncește treptat, pe măsură ce apar creaturi bizare, peisaje distorsionate și amintiri fragmentate. Nu e un horror cu jump scares ieftine, ci unul care te macină încet, care îți creează un disconfort constant. Te simți pierdut alături de personaje, nesigur pe ceea ce vezi și auzi. E o senzație intensă, care te ține captiv până la final.

Albert Birney reușește să construiască o lume vizuală incredibil de bogată și stranie. Uneori te simți ca într-un coșmar pictat de Dalí, alteori ca într-un joc video suprarealist. Nu te aștepta la efecte speciale grandioase, aici totul pare mai organic, mai brut, mai visceral. Asta contribuie enorm la atmosfera apăsătoare a filmului.

Interpretările actorilor sunt subtile, dar puternice. Nu sunt eroi clasici, nu au replici pompoase. Sunt oameni obișnuiți puși în situații extraordinare, care se confruntă cu limitele propriei rațiuni. Callie Hernandez și Paisley Isaacs aduc o vulnerabilitate emoționantă rolurilor lor, iar Frank Mosley, cu prezența lui enigmatică, te face să te întrebi constant de partea cui este. Tyler Davis, cu rolul său mai tăcut, adaugă un strat suplimentar de mister.

Ritmul filmului e intenționat lent, uneori chiar deranjant de lent. E ca și cum ai fi prins într-un vis din care nu te poți trezi. Nu e un film pentru cei care caută acțiune non-stop și rezolvări simple. E un film care cere răbdare, atenție și o anumită deschidere către necunoscut.

Nu e un film perfect, recunosc. Pe alocuri poate deveni obositor, prea abstract. Dar, pentru mine, asta face parte din farmecul lui. E un film care nu încearcă să-ți ofere răspunsuri facile, ci te lasă să interpretezi singur ceea ce vezi. Te provoacă să te gândești la natura realității, la limitele percepției umane și la forțele întunecate care se ascund în subconștient.

Cred că “OBEX” va rezona în special cu cei pasionați de fantasy-ul mai dark, de horror-ul psihologic și de SF-ul experimental. E un film pentru cei care apreciază o abordare mai artistică și mai contemplativă. Nu e pentru toată lumea, asta e clar. Dar dacă te simți atras de ideea unui coșmar suprarealist explorat cu o sensibilitate aparte, dă-i o șansă.

M-a dus cu gândul la “Annihilation”.

By

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *