Data lansării: 2026-01-01
Regizor: Zak Hilditch
Distribuție: Daisy Ridley, Brenton Thwaites, Mark Coles Smith, Matt Whelan, Chloe Hurst
Rating TMDb: 6.5
Am terminat de văzut “We Bury the Dead” și încă simt un nod în stomac. Nu știam exact la ce să mă aștept, trailerul era destul de ambiguu, dar pot să spun că m-a lovit din plin. E genul de film care te urmărește mult timp după ce se termină, nu doar prin imaginile sale, ci și prin întrebările pe care le ridică.
Povestea te prinde de la început. E vorba despre o lume măcinată de un conflict prelungit, unde moartea a devenit o prezență constantă. Personajul lui Daisy Ridley, Ava, e o femeie distrusă de pierderi, care trăiește într-o mocirlă de durere și disperare. Primește o propunere ciudată: să ajute la reanimarea soțului ei, ucis în luptă, printr-o tehnologie experimentală. De aici, lucrurile o iau razna, evident.
Nu vreau să dau spoilere, dar atmosfera filmului este absolut sufocantă. Hilditch a reușit să creeze un univers vizual și sonor deprimant, dar captivant. Totul pare gri, murdar, uzat, reflectând perfect starea emoțională a personajelor. E un contrast puternic între promisiunea științei și realitatea brutală a războiului. Mi-a plăcut cum regizorul a evitat efectele speciale ieftine, concentrându-se pe crearea unei tensiuni palpabile prin cadre strânse și o muzică minimalistă, dar extrem de eficientă.
Performanțele actoricești sunt, de asemenea, remarcabile. Ridley transmite perfect fragilitatea și determinarea lui Ava, iar Thwaites, deși apare mai puțin, reușește să te cutremure cu interpretarea sa. E un rol dificil, care necesită multă subtilitate, iar el livrează exact ce trebuie. Mark Coles Smith și Matt Whelan completează excelent distribuția, aducând complexitate personajelor lor. Nu e un film despre eroi, ci despre oameni traumatizați, care încearcă să supraviețuiască într-o lume care și-a pierdut orice urmă de umanitate.
Ritmul filmului e lent, deliberat, dar nu devine niciodată plictisitor. E nevoie de răbdare pentru a te conecta cu personajele și pentru a înțelege profunzimea emoțiilor lor. “We Bury the Dead” explorează teme grele, precum doliul, vinovăția, costul războiului și limitele științei. Nu e un film ușor de digerat, dar te forțează să te gândești la ce înseamnă să fii om și la ce suntem dispuși să facem pentru a ne salva de la durere.
E un amestec reușit de horror psihologic, thriller SF și dramă, ceea ce îl face destul de greu de clasificat. Dar cred că tocmai această ambiguitate îl face atât de memorabil. Nu e un film pentru toată lumea. Dacă te aștepți la un horror clasic cu jump scares și monștri, vei fi dezamăgit. Dar dacă apreciezi filmele care te fac să te gândești, care te pun în fața unor întrebări dificile și care te marchează emoțional, atunci “We Bury the Dead” merită cu siguranță văzut.
Nu e o experiență plăcută, dar e una importantă. Mă duce cu gândul la *Children of Men*.