Data lansării: 1975-11-19
Regizor: Miloš Forman
Distribuție: Jack Nicholson, Brad Dourif, Louise Fletcher, Danny DeVito, William Redfield
Rating TMDb: 8.413
„Zbor deasupra unui cuib de cuci”… Doar rostirea titlului îmi aduce aminte de o stare de neliniște amestecată cu un soi de admirație. E un film care te prinde ca un clește, te face să te gândești bine la ce înseamnă normalitatea, la ce înseamnă libertatea și, mai ales, la ce înseamnă să fii om.
Filmul ne aruncă direct în mijlocul unei instituții psihiatrice, unde aterizează Randle McMurphy, un individ nonconformist, cu un farmec personal debordant și o nevoie acută de a sfida autoritatea. Crede că a găsit o modalitate ușoară de a evita munca silnică din închisoare, simulând o boală mintală. Dar, evident, lucrurile nu sunt deloc așa cum se aștepta.
McMurphy, interpretat magistral de Jack Nicholson, devine rapid un catalizator pentru ceilalți pacienți. Le oferă o gură de aer proaspăt, o scânteie de speranță într-un univers gri, monoton și controlat de asistenta-șefă Ratched, un personaj rece și autoritar, întruchipat perfect de Louise Fletcher. Conflictul dintre cei doi e electric, o luptă surdă pentru control, pentru sufletele pacienților, pentru definiția însuși a normalității.
E fascinant să vezi cum McMurphy, cu energia lui debordantă și cu umorul său acid, începe să dezlege nodurile emoționale ale celor din jur. Pacienți care păreau apatici, resemnați, încep să își redescopere umanitatea, să râdă, să se bucure de lucruri simple, să-și amintească cine au fost înainte de a fi etichetați drept “nebuni”. Își organizează meciuri de baschet, excursii de pescuit și, mai presus de toate, învață să se opună regulilor absurde.
Regia lui Miloš Forman este impecabilă. Reușește să creeze o atmosferă sufocantă, claustrofobică, dar în același timp umană, caldă. Simți cu fiecare cadru frustrarea pacienților, dar și bucuria micilor victorii. Filmul nu e doar o dramă despre boala mintală, e o metaforă despre conformism, despre lupta individului împotriva sistemului, despre prețul libertății.
Ritmul filmului este alert, captivant. Nu te lasă să te plictisești nici măcar o secundă. Momentele de tensiune alternează cu cele de umor, creând un echilibru perfect. E un film care te face să râzi, să plângi, să te enervezi, să speri. Te face să te simți viu.
Nu e un film pentru oricine. Este intens, tulburător, cu scene care pot fi deranjante pentru unii. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de poveste, să te confrunți cu întrebări dificile, să simți emoții puternice, atunci “Zbor deasupra unui cuib de cuci” este o experiență cinematografică pe care nu o vei uita prea curând. E un film care îți rămâne în minte mult timp după ce se termină, care te face să te gândești la cât de fragilă și prețioasă este umanitatea. Te face să te întrebi ce înseamnă, de fapt, să fii liber.
Îmi vine în minte un alt film care explorează teme similare, cu aceeași sensibilitate și intensitate: “Rain Man”.