Data lansării: 2025-12-11
Regizor: Dean Jackman
Distribuție: Vae Rubin, Shane, Dean Jackman
Rating TMDb: 0
Am ieșit din sala de cinema cu un nod în stomac și un sentiment straniu, dar inexplicabil de mulțumire. „Esopus” nu e genul de film pe care îl uiți ușor. Mă așteptam la ceva intens, având în vedere combinația de dramă și horror, dar nu eram pregătit pentru complexitatea emoțională pe care o livrează.
Povestea te prinde de la primele secvențe. E construită în jurul unui personaj central, interpretat magistral de Vae Rubin, care se confruntă cu o serie de evenimente tulburătoare. Nu vreau să dau spoilere, dar e vorba despre o pierdere profundă și despre felul în care această pierdere reverberează în realitatea personajului, distorsionând-o treptat. Există o tensiune constantă, un sentiment palpabil că ceva teribil e pe cale să se întâmple, chiar și în momentele aparent calme. Shane aduce un plus de ambiguitate și mister, iar relația dintre el și personajul lui Rubin e încărcată de secrete.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult e atmosfera. Dean Jackman, atât ca regizor, cât și ca actor, reușește să creeze un univers vizual și sonor care te absoarbe complet. Paleta de culori e sumbră, iar coloana sonoră e perfect sincronizată cu emoțiile personajelor. Camera se mișcă lent, explorând fiecare detaliu, fiecare expresie. E un film care se simte, nu doar se urmărește.
Ritmul e lent, deliberat. Poate că unii spectatori ar considera că filmul se mișcă prea greu, dar eu cred că această abordare e esențială pentru a construi tensiunea și pentru a permite emoțiilor să se sedimenteze. Nu e un film care te bombardează cu efecte speciale sau jump scares. În schimb, se bazează pe sugestie, pe simbolism, pe subtext. Te lasă pe tine, ca spectator, să completezi golurile, să interpretezi imaginile, să tragi propriile concluzii.
E greu să-l încadrez într-o categorie anume. E mai mult decât un simplu film horror. E o explorare a traumelor, a vinovăției, a fragilității psihicului uman. Nu e un film pentru oricine. Dacă preferi blockbusterele pline de acțiune sau comediile romantice ușurele, probabil că „Esopus” nu e pentru tine. Dar dacă ești un cinefil care apreciază filmele cu substrat, filmele care te provoacă intelectual și emoțional, filmele care te fac să te gândești la ele mult timp după ce ai părăsit sala de cinema, atunci ar trebui să-i dai o șansă.
Aș spune că e un film pentru cei care nu se tem să se confrunte cu propriile temeri, pentru cei care caută ceva mai mult decât divertisment. E un film care te pune față în față cu tine însuți.
Așa cum am simțit eu, e un film care te marchează.
Și, dacă ar fi să-l compar cu ceva, mi-a amintit de „The Babadook”.