Data lansării: 2026-02-10
Regizor: A. Luísa Rosas
Distribuție: Mariana Granja, Lukyan Antunes
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute “50 meses e quase 3 pessoas” și încă mă gândesc la el. M-a prins într-un mod ciudat, nu neapărat prin spectacol, ci mai degrabă prin intimitate. E genul ăla de film care se furișează sub piele și rămâne acolo, reverberând.
Filmul ne aruncă direct în mijlocul unei familii tinere, undeva într-un cartier liniștit. Maria și João, interpretați cu o naturalețe dezarmantă de Mariana Granja și Lukyan Antunes, încearcă să navigheze apele tulburi ale primilor ani de părinție. Nu e o idilă roz, departe de asta. E o luptă constantă cu oboseala, cu responsabilitățile copleșitoare, cu teama de a nu fi suficient de buni. Și, mai presus de toate, cu pierderea treptată a identității individuale în fața rolului de părinte.
Ce m-a captivat a fost onestitatea brută cu care regizoarea A. Luísa Rosas abordează subiectul. Nu încearcă să idealizeze nimic, nici să ofere soluții facile. Ne arată pur și simplu o felie de viață, cu frumusețile și urâțeniile ei. Copilul e adorabil, dar cere enorm. Casa e un haos controlat (sau nu). Relația dintre Maria și João e plină de tandrețe, dar și de frustrări mocnite. Fiecare secvență pare autentică, smulsă direct din realitate.
Filmul nu are o acțiune spectaculoasă. Nu e un thriller psihologic sau o dramă cu răsturnări de situație. E mai degrabă un studiu de personaj, o explorare a complexității emoționale a vieții de familie. Ne urmărește pe Maria și João în rutinele lor zilnice, în discuțiile lor aprinse, în momentele lor de intimitate. Iar în timp ce îi privim, ne recunoaștem parcă propriile temeri, propriile îndoieli, propriile bucurii.
Atmosfera e una melancolică, învăluită într-o lumină blândă, aproape nostalgică. Ritmul e lent, contemplativ, permițându-ne să ne afundăm complet în starea emoțională a personajelor. Nu e un film pentru cei care caută divertisment pur. E mai degrabă o experiență introspectivă, care te invită să reflectezi la propriile tale relații, la propriile tale alegeri.
“50 meses e quase 3 pessoas” e un film pentru adulți, pentru cei care au trecut deja prin experiența părinției sau se pregătesc să o facă. E un film pentru cei care nu se tem să se confrunte cu adevărul, cu imperfecțiunea, cu vulnerabilitatea. E un film pentru cei care cred în puterea artei de a ne conecta, de a ne face să ne simțim mai puțin singuri.
Nu e genul de film care o să placă tuturor. E lent, e subtil, e emoționant. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de val, s-ar putea să te surprindă în mod plăcut. S-ar putea să te atingă într-un loc adânc, de care nici măcar nu știai că există.
Mi-a amintit puțin de “Manchester by the Sea”.