سولو

Data lansării: 2026-02-22

Regizor: Amirhossein Ajalli

Distribuție:

Rating TMDb: 0

Am văzut recent „سولو”, un film care m-a lăsat cu un sentiment straniu, un amestec de melancolie și speranță tăcută. Nu știu exact cum să-l descriu, dar simt nevoia să vorbesc despre el. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat ce ai ieșit din sală.

Povestea, fără să intru în detalii care ar strica experiența, se învârte în jurul unui personaj complex, măcinat de o povară pe care o poartă cu stoicism. E un om singur, un fel de Robinson Crusoe urban, care încearcă să se reconcilieze cu trecutul. Nu e o poveste despre mari eroi sau despre acțiuni spectaculoase. E mai degrabă despre lupta interioară, despre fragilitatea umană și despre capacitatea noastră de a ne reinventa, chiar și atunci când ne simțim complet pierduți.

Ceea ce m-a atras cel mai mult la „سولو” e atmosfera. Un aer apăsător, dar în același timp intim, parcă te invită să te așezi alături de protagonist și să-i asculți gândurile. E un film contemplativ, care nu se grăbește să ofere răspunsuri ușoare. Nu te ia de mână și nu-ți spune ce să simți. Te lasă pe tine să interpretezi, să trăiești emoțiile alături de personaje.

Regia lui Amirhossein Ajalli mi s-a părut subtilă și inteligentă. Nu e un regizor care vrea să-și etaleze virtuozitatea tehnică. Dimpotrivă, lasă povestea să respire, să se dezvăluie treptat. Camera se mișcă lent, surprinzând detalii care spun mai mult decât o mie de cuvinte. Și felul în care a ales muzica, o coloană sonoră minimalistă, dar profund emoționantă, contribuie enorm la crearea atmosferei.

Actorul principal (nu-i dau numele ca să nu influențez pe nimeni) e pur și simplu magistral. Nu joacă, trăiește rolul. Îi simți durerea, frustrarea, dar și sclipirile de speranță. E un personaj complex, cu multe fațete, și actorul reușește să le aducă pe toate la viață într-un mod credibil și emoționant. Mimica, gesturile, privirea – totul transmite o poveste.

Ritmul filmului e lent, poate chiar prea lent pentru unii. Nu e un film de acțiune, nu e un thriller care te ține cu sufletul la gură. E un film care cere răbdare, atenție. E un film pentru cei care apreciază cinemaul de autor, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați de poveste și să mediteze asupra sensului vieții. Dacă te aștepți la o distracție ușoară, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă ești dispus să te lași provocat, s-ar putea să fii surprins de impactul pe care-l are asupra ta.

E un film care nu te lasă indiferent. Te face să te gândești la alegerile pe care le-ai făcut în viață, la drumurile pe care le-ai urmat și la cele pe care le-ai ocolit. Te face să te întrebi ce înseamnă cu adevărat să fii singur și cum poți găsi puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut.

„سولو” nu e un film perfect. Are momentele lui mai slabe, poate chiar câteva scene care ar fi putut fi tăiate. Dar, în ansamblu, e o experiență cinematografică puternică, emoționantă, care merită văzută. Cred că ar fi pe placul celor care au apreciat “Manchester by the Sea”.